Idei & Credințe - Page 18

Prin amabilitatea Editurii Vremea, vă prezentăm un fragment din memoriile preotului Tertulian Langa, Trecând pragul tăcerii. Prima parte  a fragmentului e semnată de Înaltpreasfințitul Lucian, arhiepiscop major de Făgăraș și Albă Iulia, având titlul « O prețioasă carte-document », text urmat de « Cuvântul înainte »  al autorului, Tertulian Langa: Citind, după o lungă dar încrezătoare așteptare, cartea Părintelui Tertulian Langa, îmi vine parcă să completez, subscriind la mărturisirea pe care o face Sfinția Sa la început de efort, în dialogul cu memoria sa: mă simt nevoit să…

După 30 de ani de când biroul parizian al Europei Libere se desființa, respectiv 60 de când Monica Lovinescu prelua microfonul acestui post mitic, și după încă 14 ani de la plecarea dintre noi, ea ni se adresează în continuare, cu o prestanță parcă amplificată de trecerea timpului. Până în ’89, pentru românii de dincoace de Cortina de fier, existase prin glas. Un glas distinct prin sonoritatea necalofilă, chiar rugoasă, făcut parcă să comunice lucruri esențiale, dar despre a cărui posesoare nu se știau…

Purtătoare a unui conținut visceral, poezia închisorilor comuniste merită o analiză care să meargă la sursa unei creativități care a echivalat cu supraviețuirea. Cu un amestec de bucurie și regret citeam acum câteva luni editorialul domnului Ni­colae Manolescu (România literară nr. 35-36/ 2017), referitor la Antologia liricii de detenție anticomunistă din spațiul românesc, rea­lizată de Ilie Popa și apă­ru­tă în 2016 sub egida Fun­dației Culturale Memoria. Bucuria se datora faptului în sine că prestigiosul critic și istoric literar socotea opor­tun să consemneze pri­ma sinteză…

O pasiune a voyeurismului pare să domine pe cei ce locuiesc în pântecele erei digitale: privirea contemporanilor noştri este grăbită, lacomă, pătimaşă, animată de un instinct al explorării şi al exploatării. Lumea din jur este asemeni unei postări de pe facebook sau instagram: expusă, deschisă, golită de orice garanţie a intimităţii. Omul digital este suspendat în acest prezent hrănit de scandal, de vuiet şi de vrajbă. Inima sa este pusă în mişcare de promisiunea dimineţilor în care poate invada existenţele celor care îi sunt…

Adevărul că între morală și politică nu există trăsături comune –  iar atunci când ,din cine știe ce întâmplare se întâlnesc, tendința lor de a se anihila se dovedește reciprocă  – este într-o asemenea măsură un loc comun, încât faptul că în istoria noastră contemporană unul dintre cele mai respectate nume este cel al unui om care în destinul său politic a dat mereu prioritate moralei este cu siguranță un paradox. Unul dintre acele paradoxuri care fac din poporul român un popor altfel decât…

Aproape contemporani, doi cizmari au marcat, în felul lor, trecutul României. Unul mai specific, prin produsul mâinilor sale și al minții sale, în cele din urmă, celălalt mai zguduitor și mult dincolo de meseria pe care, de fapt, nici n-a învățat-o ca lumea.Cel dintâi, Gheorghe Ene Filipescu, s-a născut în anul 1884, în Oltenița (pe-atunci numită Comuna Oltenița Urbană), într-o familie a cărei sărăcie lucie a făcut ca băiatul să nici nu poată fi dat la școală, rămânând, până – o să vedem –…

O glumă tristă spunea, pe vremea trecutei dictaturi, că înainte ne urmărea siguranța, iar acum ne urmărește nesiguranța. Ea poate fi parafrazată în felurite chipuri. Una dintre parafraze ar fi: înainte ne stăpânea un dictator, acum ne stăpânesc mai mulți, nenumărați. Rezultat al democrației, azi, când nu mai sunt tocmai dictatori individuali, cel puțin în țările care practică alegeri libere, au apărut dictaturile colective. Acestea îți dictează ce să gândești, ce să spui și ce să scrii, ce filme să faci și cum să…

Ceea ce fricoșii autocrați nu vor înțelege niciodată este că stofa de erou (sau de martir) nu se distruge cu nicio otravă și nu se cumpără cu nicio monedă. Paradoxal, primul terorizat este chiar tiranul. Puterea absolută nefiind decât o iluzie, individul care îi cade pradă devine sclavul fricii de a o pierde. Greu de găsit în istorie despoți… sereni. Sau nobili. Cu cât acumularea de forță și posesiune crește, iar exercitarea e mai îndelungată, drogul dominației prin voia proprie va afecta centrii vitali.…

Cu un veac în urmă, declinul conservatorismului era consemnat, deja, simbolic şi electoral. Momentul de glorie al lui Take Ionescu, parte a guvernului prezidat de Alexandru Averescu, nu era decât epilogul unei istorii care se apropia de capătul ei. În numai câţiva ani, cei doi rivali disputându-şi moştenirea conservatoare, Alexandru Marghiloman şi Take Ionescu, mureau, iar o dată cu ei murea şi vehicolul de care se lega experienţa conservatoare românească. Conservatorismul devenea, după 1925, un splendid şi rece parc populat de statui vetuste. Pentru…

Cum arată peisajul lăuntric al unui om virtuos? Cât de importantă este educarea predispozițiilor noastre naturale, astfel încât acestea să se transforme în virtuți? Am avea nevoie astăzi de o autentică școală a virtuților? Ce presupune „convivialitatea spirituală” și ce fel de ipostaze umane implică în diferitele sale forme de manifestare? Poate fi privită inima drept locul privilegiat al întâlnirii omului cu Dumnezeu și al unor revelatoare experiențe de cunoaștere? Pentru cei ce le dobândesc, virtuțile sunt semne de vulnerabilitate sau, dimpotrivă, stimulează nebănuite…