« La începutul lunii septembrie, Putin a declarat că noua generație din familia sa vorbește fluent limba chineză, o afirmație care, după cum era de așteptat, nu a trecut neobservată în Rusia, politica de subordonare față de China fiind extrem de prost văzută de opinia publică, inclusiv de către bloggerii militari. Blogerul naționalist Dmitri Diomushkin critică dur „pivotul către China” favorit al președintelui Putin: „Mulți dintre strategi noștri visează să pornească un război împotriva Occidentului decăzut alături de China […]. Eu nu împărtășesc deloc aceste iluzii. Mai degrabă vom ajunge să facem război împotriva Chinei, iar Occidentul va lupta mai degrabă de partea noastră dacă ajungem să fim înghițiți de China […]. Suntem infinit departe de China, nu avem nimic în comun cu această țară; din punct de vedere al mentalităților, este o altă planetă. Rușii cunosc totul despre Occidentul decadent. Tinerii noștri se hrănesc din muzica occidentală, Hollywood, copiii joacă rolul lui Spiderman, pe când despre China nu știm aproape nimic.” Puterea economică a Chinei depinde de cea a Occidentului și China nu va sacrifica niciodată această relație pentru piața minusculă pe care o reprezintă Rusia: „Economic, pentru China, noi nu suntem nici măcar un frate mai mic, ci un bebeluș la creșă. […] Chinezii nu au iluzii în ceea ce ne privește […]. Ne-au scos din Africa și Asia Centrală, investind de o sută de ori mai mult decât noi în Asia Centrală. […] Cred că Occidentul nu va pune niciodată mâna pe Rusia, dar China ar putea să o facă.” Un articol semnat de Viktor Biriukov și publicat în revista Voiennoe Obozrenie, apropiată de Ministerul Apărării, acuză China că se supune sancțiunilor occidentale în ciuda declarațiilor de prietenie față de Moscova, concluzionând că „nu poate fi vorba de o prietenie între Federația Rusă și RPC”, dat fiind că „istoric, China nu a fost niciodată un aliat al Rusiei”. Deja Boris Nadejdin, „liberalul sistemic” care intenționa să candideze împotriva lui Putin la alegerile prezidențiale, condamna cu vehemență „pivotul către China”: „Nu înțeleg cum am decis să ne orientăm spre China”. „Chinezii nu au absolut niciun concept legat de ajutorarea unui prieten. Ei raționează astfel: ești slab, putem profita de tine pentru a face bani.”
Regimul lui Putin va trebui, în cele din urmă, să învețe că, deși este ușor să neutralizezi opoziția oamenilor, este imposibil să suprimi rezistența lucrurilor. Degradarea infrastructurilor devine tot mai evidentă. Ne amintim că, iarna trecută, numeroase localități au rămas fără încălzire. În iulie anul trecut, 600.000 de locuitori au fost privați de electricitate (și, prin urmare, de apă curentă) în sudul Rusiei, timp de săptămâni întregi, în condiții de temperaturi de până la 50°C. Aproximativ 70.000 de ascensoare sunt învechite. Avioanele și elicopterele se prăbușesc, ambuteiajele masive paralizează calea ferată transsiberiană, a cărei viteză medie a scăzut la 40 km/h. Sistemul de distribuție a energiei electrice nu mai are nicio rezervă. Întreținerea centralelor electrice nu este asigurată din lipsă de fonduri și personal tehnic. Incendiile nu mai sunt stinse din lipsă de pompieri, incidentele pe gazoducte și oleoducte sunt zilnice, Gazprom este în deficit. Barajele și podurile se prăbușesc, trenurile deraiază, gunoiul se acumulează în orașe din lipsa gunoierilor. Economistul Igor Lipsitz prevede că regimul va ajunge să fie doborât de defecțiuni în lanț ale infrastructurilor – prăbușirea barajelor, avarii în centralele electrice, paralizia căilor ferate, conducte sparte etc., care vor lăsa milioane de ruși în beznă în mijlocul iernii.
Astfel, războiul din Ucraina, declanșat de Putin pentru a-și întări despotismul, erodează din toate părțile structura puterii ruse, deja măcinată. Violența exportată în Ucraina se întoarce în Rusia, amplificată de anii de brutalitate din tranșee. „Verticala puterii,” tot mai tiranică, pare din ce în ce mai precar aplicată peste un haos subiacent care crește neîncetat. Incompetența cercului de conducere pe care Putin l-a format devine tot mai evidentă.
Toate acestea explică de ce Putin dorește cu orice preț anexarea Ucrainei și își aruncă toate resursele în acest efort final. O victorie în Ucraina va salva și prelungi regimul său, așa cum victoria din 1945 l-a salvat pe Stalin. Occidentalii trebuie să țină cont de acest precedent atunci când îi îndeamnă pe ucraineni să se resemneze în fața pierderii teritoriilor lor. Este esențial să se împiedice ca Putin să pozeze drept „învingător” și „reunificator al pământurilor rusești.” Trebuie să înțelegem că Putin nu se va mulțumi doar cu anexarea provinciilor orientale; el dorește întreaga Ucraină, iar armata rusă are probabil pregătită o echipă de colaboratori gata să se instaleze la putere, pe modelul oligarhului Ivanishvili din Georgia, care imită pe mareșalul Pétain proclamându-se „scutul” georgienilor împotriva unei Rusii care ar bombarda Tbilisi dacă Partidul Național ar obține majoritatea. Pentru Putin, este important ca Occidentul să inițieze amputarea teritorială a Ucrainei, pentru a discredita pe termen lung partidul pro-occidental de la Kiev. Propaganda rusă ar avea astfel un teren fertil pentru a convinge ucrainenii demoralizați că au fost constant trădați de Occident.
Kremlinul dorește Ucraina ca un trambulină spre Europa. Blogerii pro-Putin o repetă cu insistență: odată unită cu Ucraina, Rusia va dispune de cele mai experimentate două armate din Europa, având capacitatea de a supune națiunile europene și de a le subordona puterii sale. Astfel, problemele de logistică ar fi rezolvate prin exploatarea unei Europe paralizate, măcinate de partide colaborative pro-ruse în plină ascensiune. Avocații occidentali ai unei divizări a Ucrainei invocă exemplul RFG-ului creat în 1949, mutilat de landurile din Est ocupate de Armata Roșie. Dar să nu uităm că RFG-ul a putut supraviețui și prospera datorită prezenței militare a celor trei mari puteri occidentale, care au făcut imposibile manevrele de infiltrare ale lui Stalin, inclusiv flirtul său cu naționalismul german și încercările sale de a infiltra toate marile partide din RFG. Pentru a supraviețui, Ucraina liberă nu trebuie să se mulțumească cu o vagă garanție de securitate. Ea are dreptul de a cere o prezență militară occidentală și menținerea sancțiunilor până când Rusia evacuează teritoriile ocupate. Vedem că Rusia intră într-o zonă de turbulențe. Își ascunde dificultățile, dar este în impas. Să nu o lăsăm să se erijeze într-o putere învingătoare care să dicteze condițiile păcii. »
(Fragment din articolul: Françoise Thom, Russie : des effets boomerang convergents, Desk-Russie.eu)
