În războiul din Ucraina, China pare ambivalentă: pe de o parte, prima discuție telefonică între Xi Jinping și Volodymir Zelensky, după mai mult de un an de tăcere din partea Beijingului. Pe de altă parte, declarațiile ambasadorului chinez de la Paris, care a pus în discuție suveranitatea Ucrainei asupra Crimeei. Dincolo de aceste semnale contradictorii, înțelegerea ruso-chineză nu trebuie subestimată. Există interese comune. Intenția lor este de a « elimina » (termenul este radical, folosit de noua doctrină rusă de politică externă) « dominația » occidentală. Această « eliminare » presupune schimbarea ordinii internaționale instalate după sfârșitul războiului rece. Declarațiile ambasadorului Chinei în Franța trebuie deci analizate ca fiind un test, nu întâmplător a pus în discuție dreptul la independență al țărilor care au aparținut cândva Uniunii Sovietice. China, să ne amintim, nu a condamnat niciodată războiul dus de Putin în Ucraina. O anumită coerență între poziția Chinei și a Rusiei dovedește măsura în care acestea se coordonează pentru a-și atinge scopul comun.
În primul rând, ambele țări vor să se asigure că țările din vecinătatea lor nu le pun regimul în pericol. Kremlinul acționează în Ucraina, China se pregătește pentru Taiwan. De la atacarea Georgiei, în 2008, Putin și-a permis să intervină în apropierea frontierelor Rusiei acolo unde crede că există un risc de contagiune democratică pentru regimul său dictatorial. E vorba despre o nouă versiune a noțiunii de « suveranitate limitată », utilizată de URSS după ce a invadat Cehoslovacia în 1968 punând capăt tentativei regimului de la Praga de a democratiza sistemul socialist. Toate țările din zona de influență rusă șunt dictaturi: Bielorusia, Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaidjan, Tadjikistan. O Ucraină ocupată de Rusia ar avea o soartă similară.
Și China e partizana « suveranității limitate » în zona sa de influență. Hong Kong-ul i-a resimțit de mult consecințele, acum câțiva ani era un stat de drept unde libertățile erau respectate, acum e supus totalitarismului regimului de la Beijing. Dominația acestuia s-a instalat în indiferența democrațiilor occidentale, în ciuda faptului că partea chineză și-a încălcat angajamentele semnate în 1984 cu ex-puterea colonială britanică și care prevedeau integrarea în China abia la orizontul anului 2047. E un caz semnificativ în care « vechea ordine mondială » nu a fost respectată pentru a bloca aspirațiile democratice care se afirmaseră prin marile manifestații de la sfârșitul anilor 2010. De la 1 iulie 2020, o lege a securității naționale impusă de China a permis încarcerarea principalilor lideri pro-democrați din Hong Kong. Astfel regimul comunist s-a instalat deplin.
O soartă similară riscă să aibă și Taiwanul, pe care China vrea să-l anexeze, în contradicție cu aspirațiile populației de acolo: doar 2% din taiwanezi sunt favorabili acestei perspective. Și în acest caz e vorba de a nu da un « exemplu negativ » (așa cum vede China orice regim democratic) poporului chinez, care nu ar trebui să vadă nicio alternativă la actualul regim comunist. Scenariile de a anexa insula Taiwan prin forță par foarte riscante, dată fiind protecția americană, așa că Partidul Comunist din China va privilegia deocamdată alte metode. Alegerile prezidențiale din Taiwan se vor ține în ianuarie 2024, iar China va favoriza o victorie a Kuomintang, partidul care și-a impus decenii la rând conducerea autoritară, și care acum e favorabil unei apropieri de China. Formațiunea președintei actuale, Tsai Ing-wen, care nu poate să-și reînoiască mandatul, e favorabilă păstrării situației actuale. Alegerea Kuomintang-ului ar permite Beijing-ului să-și impună modelul legii securității naționale, repetând precedentul Hong Kong.
Pe termen mai lung, Moscova și Beijing-ul vor să construiască o nouă ordine mondială. Agitația diplomatică din ultima perioadă merge deja în această direcție: China a mediat reconcilierea între Iranul șiit și Arabia Saudită sunită, vizita președintelui Braziliei Lula în China, a ministrului de externe rus Lavrov în Brazilia, vizita ministrului apărării chinez la Moscova etc. Pretinzând că dorește să construiască un proces de pace în Ucraina, trimițând inclusiv o delegație pe teren pentru a studia elementele unei negocieri, China încearcă să-și demonstreze intențiile pacifiste, care sunt însă în logica noii ordini mondiale pe care a declarat că o dorește.
Lumea întreagă vrea pace în Ucraina, dar nu cu orice preț, mai ales pentru Ucraina, care vrea să-și redobândească suveranitatea asupra Crimeei. În acest joc diplomatic de anvergură, Putin și Xi Jinping speculează șocul între sisteme de valori, promovând valorile regimurilor lor nedemocratice și atacând valorile democratice, ale statului de drept drept, singur garant al libertăților civile.
Orice iluzie asupra intențiilor Chinei, orice disensiune în tabăra Occidentului, vor fi exploatate de aceste două puteri nedemocratice. Raportul de forțe la nivel mondial este deja fragil: 45% din populația planetei trăiește în regimuri mai mult sau mai puțin libere, 55% sub dictaturi. Pentru a-și câștiga partizani ai noii ordini, înțelegerea ruso-chineză instrumentalizează resentimentele unei părți a lumii ex-colonizate, resentimente anti-occidentale care convin multor despoți din aceste zone, care nu vor să audă de valorile democratice.
În fața acestei ofensive ruso-chineze, militară în Ucraina, diplomatică și economică în restul lumii, Europa și SUA sunt obligate să fie solidare dacă vor să mențină fragilul echilibru actual între democrații și dictaturi. Dacă acestea din urmă ajung să domine relațiile internaționale, sub conducerea Chinei și a Rusiei care ar vrea leadership-ul mondial, mondializarea ar lua altă turnură, iar prosperitatea globală ar fi grav amenințată.
Articol apărut inițial în Le Figaro
