Orice utopie este un tratat despre fericirea generată de puterea mântuitoare a ideii. Orice utopie este un tratat despre calea cea dreaptă ce îndepărtează pe omul imperfect de tentaţiile sale. Orice utopie este un tratat despre înscrierea armonioasă şi definitivă a individului în cadrele perfecte ale colectivităţii aliniate impecabil, fără urmă de asimetrii. Orice fanatic al utopiei este, invariabil, un fanatic al fericirii. Fanatismul său nu poate admite nici singurătatea nici boala nici moartea şi nici nefericirea. Fanatismul său este dedicat, cu generozitate sângeroasă,…
citește în continuareDespre Înviere, bunici, nepoţi şi căţei – un vis naiv
“Căci scrisul nu-i decât luptă cu moartea şi uneori victorie asupra ei.“ (Ionel Teodoreanu, “Întoarcerea în timp”) Există, dincolo de spaţiu şi dincolo de timp, suspendat într-o firidă de univers la care doar eu mai am acces, atunci când închid ochii şi visez, un loc spre care mă îndrept ori de câte ori mă incearcă dorul. Luminată de un soare care nu apune niciodată, înconjurată de o grădină ai cărei meri sunt totdeauna înfloriţi, casa bunicilor se ridică pe strada al cărei număr mi…
citește în continuareBonapartismul
Adevărata istorie a bonapartismului începe o dată cu moartea celui care se stinge, asemeni unui Prometeu înlănţuit, pe înospitaliera insulă Sfânta Elena. Căci în moarte Napoleon devine tot ceea ce în viaţă i-a fost refuzat. Statuia legendei sale este dăltuită din bronzul martiriului romantic. Efigia sa este aceea a geniului încătuşat de reacţiunea europeană. Departe de Europa, împăratul alungat de pe tron regăseşte majestatea suferinţei, ca pe o coroană de spini. Mitul bonapartist împinge în plan secund realitatea istoriei regimului său. Contrastul cu “mediocritatea”…
citește în continuareMandelştam : Poetul şi tiranul
“Vieţuim, dar sub noi ţara tace mormânt/ când vorbim, nu se aude nici măcar un cuvânt./ iar când vorbele par să se închege puţin, /Pomenesc de plăieşul urcat in Kremlin. / Are degete groase şi grele, / Sunt cuvintele lui de ghiulele. / Râd gândacii mustăţilor strâmbe/ Şi –i lucesc a năpastă carâmbii.“ ( traducere de Emil Iordache). La finele lui 1938, după cea din urmă arestare şi condamnare a sa, Osip Mandelştam (O. M.) dispare fără urmă, într-un lagăr de muncă din Extremul…
citește în continuareIntelectualul “progresist” şi baricadele sale – un bilanţ provizoriu
Intelectualul este, în secolul XX, un aliat necesar şi entuziast al progresului. Crimele, îndoielile, erorile nu îl ispitesc. El rămâne, până la capăt, fie că este parte a bisericii comuniştilor, fie că este doar un tovarăş de drum, un om care se dedică, fără ezitare, crezului pe care îl asociază cu emanciparea umanităţii de sub cătuşele sclaviei. Identitatea celor ce veghează această angajare se poate schimba- de la Marx şi Lenin la Mao şi Pol Pot, şirul de statui pe care le ridică entuziasmul…
citește în continuareIon Mihalache- rezistenţa ca temelie a libertăţii
Sunt destine în care Dumnezeu înscrie dubla pecete a exemplarităţii şi a sacrificiului, destine care nu au nimic frivol şi nimic ezitant în armătura lor croită peste decenii. Ion Mihalache deţine această puritate de granit a vieţilor construite pe temelia demnităţii şi curajului- până la capăt, până la încercarea cea mare a temniţei şi morţii, Ion Mihalache a însemnat o făclie luminând şi inspirând pe cei din jurul său cu energia hrănită din devotamentul faţă de comunitatea sa. Ţărănismul lui Ion Mihalache s- a…
citește în continuareIuliu Maniu – lecția vieții sale
Pe 8 ianuarie 1873, intr-o Transilvanie parte a Imperiului Austro- Ungar, se năştea Iuliu Maniu. Peste decenii, într-un februarie 1953, în Sighetul parte a Republicii Populare Române, Iuliu Maniu, murea, redus fiind la postura de număr matricol penal. Între aceste date cronologice, un întreg destin şi câteva jaloane, de la Unire la lupta pentru libertatea politică, in clipele cele mai întunecate. Iuliu Maniu a fost detestat, a fost urât cu patimă, închis şi exterminat. Numele său a fost sinonim, în comunism, cu trădarea de…
citește în continuareImpasul leninist. Pledoarie pentru stânga anti-totalitară
“L’aveu”, filmul din 1970 al lui Costa Gavras, este una dintre declaraţiile ideologice cele mai interesante ale stângii occidentale în perioada post-stalinistă. Totul este organizat minuţios în acest discurs ce se încadrează în seria de pelicule “ didactice “ şi politice ale lui Costa Gavras, de la “Z“ la “Starea de asediu”. Scenaristul este Jorge Semprun,comunist spaniol exilat, în vreme ce doi dintre actorii principali, Yves Montand şi Simone Signoret, sunt legaţi, profund, de mişcarea comunistă franceză. Dincolo de tezism şi de limitele intelectuale…
citește în continuareUmbra lui Putin
Agresiunea barbară impotriva Ucrainei nu este un accident, ci un capăt de drum. Cele două decenii de autocraţie putinistă au îndrumat Rusia pe făgaşul de acum; un itinerariu al crimei de stat, al gangsterismului cleptocrat şi al propagandei xenofobe. Despărţirea Rusiei de Occident este, la finele anului 2022, evidentă şi dramatică. Aliaţii putinismului se recrutează, acum, din zona statelor care sunt ele însele ostracizate în familia de naţiuni. Complicitatea cu Iranul teocratic este un capitol din această istorie sordidă. Cartea lui Armand Goşu, însoţită…
citește în continuareIuliu Maniu şi singurătatea libertăţii
Într-un îndepărtat noiembrie al anului 1947, în sala de judecată saturată de ură, înfruntând un tribunal militar ai cărui membri erau vechii complici ai dictaturii lui Ion Antonescu, Iuliu Maniu, Ion Mihalache şi colegii lor de lot îşi primeau sentinţele. Duşmanii poporului erau, în Regatul României devenit deja republică populară, inamicii ce trebuie exterminaţi. Cuvintele şi memoria lor erau împinse în uitare şi dispreţ. Comunismul triumfa acolo unde carlismul şi regimul militar eşuaseră. Singurătatea libertăţii era, în noiembrie 1947, una absolută şi tragică. În…
citește în continuare