Ioan STANOMIR

Orice utopie este un tratat despre fericirea generată de puterea mântuitoare a ideii. Orice utopie este un tratat despre calea cea dreaptă ce îndepărtează pe omul imperfect de tentaţiile sale. Orice utopie este un tratat despre înscrierea armonioasă şi definitivă a individului în cadrele perfecte ale colectivităţii aliniate impecabil, fără urmă de asimetrii. Orice fanatic al utopiei este, invariabil, un fanatic al fericirii. Fanatismul său nu poate admite nici singurătatea nici boala nici moartea şi nici nefericirea. Fanatismul său este dedicat, cu generozitate sângeroasă,…

“Căci scrisul nu-i decât luptă cu moartea şi uneori victorie asupra ei.“ (Ionel Teodoreanu, “Întoarcerea în timp”) Există, dincolo de spaţiu şi dincolo de timp, suspendat într-o firidă de univers la care doar eu mai am acces, atunci când închid ochii şi visez, un loc spre care mă îndrept ori de câte ori mă incearcă dorul. Luminată de un soare care nu apune niciodată, înconjurată de o grădină ai cărei meri sunt totdeauna înfloriţi, casa bunicilor se ridică pe strada al cărei număr mi…

Adevărata istorie a bonapartismului începe o dată cu moartea celui care se stinge, asemeni unui Prometeu înlănţuit, pe înospitaliera insulă Sfânta Elena. Căci în moarte Napoleon devine tot ceea ce în viaţă i-a fost refuzat. Statuia legendei sale este dăltuită din bronzul martiriului romantic. Efigia sa este aceea a geniului încătuşat de reacţiunea europeană. Departe de Europa, împăratul alungat de pe tron regăseşte majestatea suferinţei, ca pe o coroană de spini. Mitul bonapartist împinge în plan secund realitatea istoriei regimului său. Contrastul cu “mediocritatea”…

Intelectualul este, în secolul XX, un aliat necesar şi entuziast al progresului. Crimele, îndoielile, erorile nu îl ispitesc. El rămâne, până la capăt, fie că este parte a bisericii comuniştilor, fie că este doar un tovarăş de drum, un om care se dedică, fără ezitare, crezului pe care îl asociază cu emanciparea umanităţii de sub cătuşele sclaviei. Identitatea celor ce veghează această angajare se poate schimba- de la Marx şi Lenin la Mao şi Pol Pot, şirul de statui pe care le ridică entuziasmul…

“L’aveu”, filmul din 1970 al lui Costa Gavras, este una dintre declaraţiile ideologice cele mai interesante ale stângii occidentale în perioada post-stalinistă. Totul este organizat minuţios în acest discurs ce se încadrează în seria de pelicule “ didactice “ şi politice ale lui Costa Gavras, de la “Z“ la “Starea de asediu”. Scenaristul este Jorge Semprun,comunist spaniol exilat, în vreme ce doi dintre actorii principali, Yves Montand şi Simone Signoret, sunt legaţi, profund, de mişcarea comunistă franceză. Dincolo de tezism şi de limitele intelectuale…