Nelson Mandela, 10 ani de la moarte

Timp de lectură 5 min.

În ceea ce a avut mai împortant şi durabil, Nelson Mandela rămâne parte din veacul XX, al cărui actor şi martor privilegiat a fost. Opţiunile sale, de la radicalismul revoluţionar al începuturilor până la maturitatea pragmatică a anilor de guvernare, sunt modelate de amprenta conflictelor şi a utopiilor.În locul mitizării sau demonizării, perspectiva moderaţiei va prefera, invariabil, această politică intelectuală a nuanţelor şi încadrării contextuale. Africa de Sud- o identitate scindată. Africa de Sud, în care Mandela se naşte în 1918, este o naţiune…

citește în continuare

Comunismul şi tentaţia ideologiei: un bilanţ provizoriu

Timp de lectură 4 min.

Reflecţiile despre comunism încheie, simbolic, monumentala istorie mondială a comunismului. Pentru Thierry Wolton, ca şi pentru direcţia intelectuală de la care se revendică, crima de stat şi barbaria nu sunt un accident, ci consecinţa legică a dominaţiei ideologiei. Înainte de a fi o ordine a terorii şi a sărăciei, comunismul a fost o idee, iar intrarea în lume a acestei idei este tema investigaţiei arheologice a lui Wolton. La capătul unui efort titanic de scriere a cronicii comuniste, Wolton revine spre a dezvălui miezul…

citește în continuare

Martin Malia şi orbirea leninistă

Timp de lectură 5 min.

Sunt rare textele în istoria intelectuală şi politică care să posede, simultan, o valoare analitică şi una profetică. Sedus de miturile zilei al cărei prizonier este, intelectualul occidental preferă să rămână fidel utopiei şi modelor, mai cu seamă atunci când “progresul“ şi “egalitatea“ îl ispitesc cu cântecul lor de sirenă. Luciditatea este, în aceste cazuri, o formă de trădare a idealurilor care se cer apărate. Moderat şi iconoclast, tenace şi vizionar, Martin Malia este, odată cu vastul său studiu cu titlul enigmatic şi semnătură…

citește în continuare

Democraţia şi resurecţia autocraţiei

Timp de lectură 3 min.

Sentimentul de euforie care a urmat anului 1989 este, în acest moment, istorie. Democraţia şi statul de drept sunt confruntate cu avansul alternativei autocratice. Privite ca suspecte, libertatea şi pluralismul reîntâlnesc tirania ca pe vechiul lor inamic. Noile avataruri media nu pot ascunde realitatea continuităţii istorice cu secolul XX : duşmanul este acelaşi, ordinea întemeiată pe autonomie individuală şi pe demnitate umană. Iar cartea lui Gideon Rachman, publicist şi comentator britanic, apărută în traducerea lui Dan Bălănescu la editura “ Polirom”, este o piesă…

citește în continuare

23 august 1944 – o rememorare

Timp de lectură 2 min.

Poate că incă mai importantă decât substanţa zilei de 23 august 1944 este posteritatea ei. Apropriată ca eveniment fondator al regimului de democraţie populară şi mai apoi al comunismului, invocată ca punct de pornire al transformărilor ce urmau să ducă la naşterea celei mai drepte dintre orânduiri, 23 august 1944 suferă o serie de metamorfoze imagologice unice în istoria contemporană. De la elogiul Armatei Roşii la celebrarea insurecţiei antifasciste pregătite şi realizate de PCR, ca forţă conducătoare a întregului popor, august 1944 a fost…

citește în continuare

Despre intimitate în era digitală

Timp de lectură 4 min.

O pasiune a voyeurismului pare să domine pe cei ce locuiesc în pântecele erei digitale: privirea contemporanilor noştri este grăbită, lacomă, pătimaşă, animată de un instinct al explorării şi al exploatării. Lumea din jur este asemeni unei postări de pe facebook sau instagram: expusă, deschisă, golită de orice garanţie a intimităţii. Omul digital este suspendat în acest prezent hrănit de scandal, de vuiet şi de vrajbă. Inima sa este pusă în mişcare de promisiunea dimineţilor în care poate invada existenţele celor care îi sunt…

citește în continuare

Tămădău, 14 iulie 1947: o zi din veacul comunist

Timp de lectură 2 min.

Spectaculoasă şi respectând fidel scenariul sovietic al înscenărilor menite să declanşeze represiunea poliţienească, capcana de la Tămădău reprezenta o trecere a Rubiconului. Odată cu arestarea lui Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Ilie Lazăr sau Nicolae Carandino, un mecanism implacabil al exterminării se punea în mişcare. În câteva luni, lichidarea pluralismului din România avea să fie completă. Procesul conducătorilor naţional- ţărănişti marca naşterea de facto a Republicii Populare. Pedagogia terorii înfricoşa o întreagă naţiune. Premeditarea comunistă construia imaginea unui complot infernal menit să ameninţe cuceririle poporului…

citește în continuare

Amurgul conservatorilor: o privire în urmă, după un secol

Timp de lectură 4 min.

Cu un veac în urmă, declinul conservatorismului era consemnat, deja, simbolic şi electoral. Momentul de glorie al lui Take Ionescu, parte a guvernului prezidat de Alexandru Averescu, nu era decât epilogul unei istorii care se apropia de capătul ei. În numai câţiva ani, cei doi rivali disputându-şi moştenirea conservatoare, Alexandru Marghiloman şi Take Ionescu, mureau, iar o dată cu ei murea şi vehicolul de care se lega experienţa conservatoare românească. Conservatorismul devenea, după 1925, un splendid şi rece parc populat de statui vetuste. Pentru…

citește în continuare

Anne Applebaum şi tragedia central-europeană

Timp de lectură 5 min.

Vocea lui Anne Applebaum este una în care se poate recunoaşte moştenirea luminoasă a umanismului occidental. Credinţa în capacitatea omenescului de a înfrânge barbaria este parte din această structură intelectuală ce mizează pe demnitatea libertăţii şi pe datoria de memorie. Sfidând modele academice “ revizioniste” şi refuzând relativismul etic, Anne Applebaum apără amintirea victimelor, opunându-se uitării şi evitând acrobaţiile retorice privite, de atâţia dintre contemporanii noştri, ca forme legitime de exprimare publică. După “Gulag”, monumentul închinat suferinţei sub comunismul sovietic, Anne Applebaum propune o…

citește în continuare

După Încoronare: despre sensul tradiţiei

Timp de lectură 3 min.

Ceremonia încoronării  lui Charles al III-lea a fost, dincolo de elaborata coregrafie  şi simbolismul ei constituţional,  imaginea însăşi a  tradiţiei care se încăpăţânează să existe în această epocă dominată de barbarie, nihilism moral şi relativism cultural. Ziua încoronării a reafirmat acel fapt elementar pe care atâţia dintre  maeştrii de gândire ai erei digitale îl denunţă ca reacţionar,  pernicios şi retrograd: naţiunile depind, spre a  dura, de această unică forţă de coeziune a tradiţiei. Ataşamentul  patriotic  este de neimaginat în absenţa solidarităţii care se construieşte…

citește în continuare