Anne Applebaum şi tragedia central-europeană

Timp de lectură 5 min.

Vocea lui Anne Applebaum este una în care se poate recunoaşte moştenirea luminoasă a umanismului occidental. Credinţa în capacitatea omenescului de a înfrânge barbaria este parte din această structură intelectuală ce mizează pe demnitatea libertăţii şi pe datoria de memorie. Sfidând modele academice “ revizioniste” şi refuzând relativismul etic, Anne Applebaum apără amintirea victimelor, opunându-se uitării şi evitând acrobaţiile retorice privite, de atâţia dintre contemporanii noştri, ca forme legitime de exprimare publică. După “Gulag”, monumentul închinat suferinţei sub comunismul sovietic, Anne Applebaum propune o…

citește în continuare

După Încoronare: despre sensul tradiţiei

Timp de lectură 3 min.

Ceremonia încoronării  lui Charles al III-lea a fost, dincolo de elaborata coregrafie  şi simbolismul ei constituţional,  imaginea însăşi a  tradiţiei care se încăpăţânează să existe în această epocă dominată de barbarie, nihilism moral şi relativism cultural. Ziua încoronării a reafirmat acel fapt elementar pe care atâţia dintre  maeştrii de gândire ai erei digitale îl denunţă ca reacţionar,  pernicios şi retrograd: naţiunile depind, spre a  dura, de această unică forţă de coeziune a tradiţiei. Ataşamentul  patriotic  este de neimaginat în absenţa solidarităţii care se construieşte…

citește în continuare

Corneliu Coposu și visul libertății

Timp de lectură 2 min.

Atunci când reapărea în viaţa publică, la finele lui 1989, Corneliu Coposu era unul dintre acei morţi vii pe care regimul comunist sperase să îi elimine din memoria cetăţii. O lungă detenţie, distrugerea familiei sale, supravegherea Securităţii erau vămile prin care Corneliu Coposu fusese obligat să treacă. Ca şi în cazul lui Iuliu Maniu sau Ion Mihalache, era încărcat de un sens al apostolatului democratic. Fiecare gest pe care îl făcea era raportat, invariabil, la amintirea imensei suferinţe în numele căreia politica libertăţii se…

citește în continuare

Carol I – un elogiu

Timp de lectură 1 min.

Înainte de a fi fost ziua naţională a României precomuniste, 10 mai este ocazia întâlnirii, excepţionale, dintre o naţiune şi un suveran: Carol I a întruchipat, robust şi inflexibil, un tipar european de guvernare şi un spirit al ordinii, legalităţii şi demnităţii. Niciodată popular, niciodată înconjurat de efuziunea publică ce înconjoară de alţi conducători , mai vechi sau mai noi, niciodată tentat de vanitatea ce se naşte din adularea mulţimilor, Carol I a domnit, până la capăt, marcat de proiectul edificării patriei pe temeliile…

citește în continuare

8 mai 1921: secolul comunismului românesc

Timp de lectură 3 min.

Vreme de jumătate de secol ziua de 8 mai 1921 a fost nemurită în versuri, proză, dramă sau film. 8 mai 1921 devenea, în această istorie a propagandei şi mistificării, momentul în care toate energiile trecutului se adunau, spre a da naştere partidului ce avea să aducă mântuirea întregului popor . Lupta şi sacrificiile ilegaliştilor, curajul lor legendar, abnegaţia patriotică erau exaltate ca parte a blazonului revoluţionar. Comuniştii români revendicau puterea în numele îndrăznelii cu care înfruntaseră pe cei ce împilaseră naţiunea. Ziua de…

citește în continuare

Despre fericirea stearpă a utopiei

Timp de lectură 3 min.

Orice utopie este un tratat despre fericirea generată de puterea mântuitoare a ideii. Orice utopie este un tratat despre calea cea dreaptă ce îndepărtează pe omul imperfect de tentaţiile sale. Orice utopie este un tratat despre înscrierea armonioasă şi definitivă a individului în cadrele perfecte ale colectivităţii aliniate impecabil, fără urmă de asimetrii. Orice fanatic al utopiei este, invariabil, un fanatic al fericirii. Fanatismul său nu poate admite nici singurătatea nici boala nici moartea şi nici nefericirea. Fanatismul său este dedicat, cu generozitate sângeroasă,…

citește în continuare

Despre Înviere, bunici, nepoţi şi căţei – un vis naiv

Timp de lectură 3 min.

“Căci scrisul nu-i decât luptă cu moartea şi uneori victorie asupra ei.“ (Ionel Teodoreanu, “Întoarcerea în timp”) Există, dincolo de spaţiu şi dincolo de timp, suspendat într-o firidă de univers la care doar eu mai am acces, atunci când închid ochii şi visez, un loc spre care mă îndrept ori de câte ori mă incearcă dorul. Luminată de un soare care nu apune niciodată, înconjurată de o grădină ai cărei meri sunt totdeauna înfloriţi, casa bunicilor se ridică pe strada al cărei număr mi…

citește în continuare

Bonapartismul

Timp de lectură 5 min.

Adevărata istorie a bonapartismului începe o dată cu moartea celui care se stinge, asemeni unui Prometeu înlănţuit, pe înospitaliera insulă Sfânta Elena. Căci în moarte Napoleon devine tot ceea ce în viaţă i-a fost refuzat. Statuia legendei sale este dăltuită din bronzul martiriului romantic. Efigia sa este aceea a geniului încătuşat de reacţiunea europeană. Departe de Europa, împăratul alungat de pe tron regăseşte majestatea suferinţei, ca pe o coroană de spini. Mitul bonapartist împinge în plan secund realitatea istoriei regimului său. Contrastul cu “mediocritatea”…

citește în continuare

Mandelştam : Poetul şi tiranul

Timp de lectură 6 min.

“Vieţuim, dar sub noi ţara tace mormânt/ când vorbim, nu se aude nici măcar un cuvânt./ iar când vorbele par să se închege puţin, /Pomenesc de plăieşul urcat in Kremlin. / Are degete groase şi grele, / Sunt cuvintele lui de ghiulele. / Râd gândacii mustăţilor strâmbe/ Şi –i lucesc a năpastă carâmbii.“ ( traducere de Emil Iordache). La finele lui 1938, după cea din urmă arestare şi condamnare a sa, Osip Mandelştam (O. M.) dispare fără urmă, într-un lagăr de muncă din Extremul…

citește în continuare

Intelectualul “progresist” şi baricadele sale – un bilanţ provizoriu

Timp de lectură 4 min.

Intelectualul este, în secolul XX, un aliat necesar şi entuziast al progresului. Crimele, îndoielile, erorile nu îl ispitesc. El rămâne, până la capăt, fie că este parte a bisericii comuniştilor, fie că este doar un tovarăş de drum, un om care se dedică, fără ezitare, crezului pe care îl asociază cu emanciparea umanităţii de sub cătuşele sclaviei. Identitatea celor ce veghează această angajare se poate schimba- de la Marx şi Lenin la Mao şi Pol Pot, şirul de statui pe care le ridică entuziasmul…

citește în continuare