Din încercarea de a evita o palmă de zile mari, partidele la putere, ce credeau că pot păcălească pe toată lumea tot timpul, au primit un pumn de knock-out (out deocamdată doar din cursa prezidențială). Capcana e să căutăm mari conspirații înainte de a vedea ce putem spune din ce se vede cu ochiul liber. E de altfel simptomatic faptul că cei care ne spun acuma să căutăm cauzele în afara responsabilității sistemice sunt cei care au ridicat obscuritatea instituțională la rang de virtute…
citește în continuareRaportăm mimarea cu succes a campaniei electorale!
« La politique est le moyen pour des hommes sans principes de diriger des hommes sans mémoire » (« Politica este mijlocul prin care oameni fără principii conduc oameni fără memorie »). Fraza, deși i-a fost atribuită în mod eronat lui Voltaire, nu înseamnă că nu e plină de un trist sens. La începutul anului electoral puteam observa cum partidelor le era frică de alegeri. A urmat rușinosul calendar electoral cu geometrie variabilă, veritabil derapaj (ne)democratic cu repetiție. La asta s-a adăugat blagoslovirea comasării alegerilor de către…
citește în continuareMarele teatru al rupturii PSD-PNL. Alegeri inutile?
Ultimele luni ale anului super-electoral puteau fi prilejul unui spectacol politico-mediatic demn de o competiție parlamentară și prezidențială rară, doar o dată la 20 de ani coincid cele două tipuri de alegeri naționale. Miza e și ea rară: patru ani fără alegeri. În condiții normale am fi vorbit de o perioadă în care se pot face reformele amânate mult timp. Ce reforme? Ar trebui să aflăm din dezbaterile politice din timpul campaniei electorale. Nu va fi cazul. Din păcate va fi prilejului mimării unei…
citește în continuarePrim-ministrul Barnier, o veste bună pentru Franța și nu numai
Macron, cel mai tânăr președinte al Franței, pentru a se salva dintr-o situație ce pare încă imposibilă, l-a numit prim-ministru pe Michel Barnier, cel mai în vârstă șef de guvern de după nașterea celei de a V-a Republici franceze. Ca simbol, e recunoașterea faptului că lipsa sa de experiență politică a avut un rol important în nu puținele decizii greșite luate de când este președinte, dintre care cea mai greu de înțeles a fost chiar declanșarea alegerilor anticipate imediat după europenele din iunie. Barnier…
citește în continuareInevitabila coabitare sau cum a căzut Macron în propria sa capcană
După rezultatul mai mult decât surprinzător al alegerilor de duminică, Macron nu asumă eroarea istorică a dizolvării parlamentului în plină ascensiune RN. E strategia pe care a ales-o pentru a încerca să preia inițiativa. Pe 10 iulie a trimis o « Scrisoare către francezi » pentru a le spune că alegerile nu au un câștigător, deci nici o zonă politică nu-i poate impune nominalizarea unui prim-ministru. În plus, consideră că extremele nu trebuie să guverneze. Deși nu le numește, vizează LFI-ul lui JL Mélenchon și RN-ul…
citește în continuareAlegerile din Franța dincolo de discursul politico-emoțional
Rezultatele primului tur ne arată că Rassemblement Național (RN) a progresat din 2022 de la 18% la 33%, câștigând astfel primul tur împotriva Nouveau Front Populaire (28% față de 25% la ultimele alegeri) și a majorității prezidențiale macroniste Ensemble (20% față de 26% în 2022). Sistemul majoritar în două tururi și harta electorală actuală anunță o amplificare a victoriei RN, proiecțiile mergând de la 230 la 300 de deputați, deci ipoteza unei majorități absolute nu este exclusă. Dacă vrem să înțelegem semnificația primului tur…
citește în continuareDreapta, faliment cu repetiție. Riscul trumpizării
După alegerile locale și europene e greu să spunem că au fost surprize, pentru că nu fuseseră create așteptări. Comasarea alegerilor și-a atins scopul: a produs confuzie și opacitate în raport cu posibile semnale pe care electoratul putea să le dea la nivel național. Iar de discuția legată de Europa nici nu a fost vorba, asta în afara unor discursuri stereotipe, pro sau contra UE. Paradoxul e că acest spectacol ieftin a costat scump. Dar milioanele nu au fost trecute dintr-un portofel în altul, ci…
citește în continuare13-15 iunie 1990. Cui i-a folosit?Consolidarea sistemului de putere Iliescu
Lungile zile de 13, 14 şi 15 iunie 1990 au fost decisive pentru traiectoria României post-comuniste şi ocupă un loc privilegiat în memoria noastră colectivă. Totuşi, filtrul utilizărilor politice, al propagandelor, al deformărilor de tot felul îngreunează aproape pînă la imposibilitate accesul la autenticitatea acelor momente. Aceasta este soarta evenimentelor care sînt copleşite de importanţa consecinţelor pe care le produc, copleşite fiind şi de „ceea ce reprezintă“ în detrimentul înţelegerii diverşilor actori, în detrimentul realităţii istorice primare. Există însă şi riscul ca aceasta din…
citește în continuareNu există alegeri democratice fără instituții democratice
Departe de a fi o sărbătoare a democrației, anul super-electoral 2024 a început prost și continuă și mai prost. Organizatorii abuzează de puterea lor, încalcă legi și principii constituționale, degradând astfel capacitatea alegerilor de a-i încărca pe cei aleși cu o autentică legitimitate democratică. Câinele de pază al democrației, care avea oportunitatea de a câștiga în audiență și în credibilitate denunțând această situație, a fost eutanasiat și tranșat între partide. Pe mulți bani. Bani netransparenți, de care vom afla peste zece ani din anchetele…
citește în continuarePiața Universității (22 aprilie-13 iunie 1990)
Atunci, la începutul postcomunismului, totul părea posibil. Numai așa a fost posibilă și manifestația maraton din aprilie-iunie 1990. De fapt, a devenit mai mult decât o manifestație, fie ea și foarte lungă. Formula „fenomenul Piața Universității“, care s-a impus din 1990, surprinde mult mai bine natura unei realități istorice al cărui epicentru a fost Piața, dar care cuprindea atât o dimensiune socială națională, prin manifestații similare în multe alte orașe, cât și ecoul național și chiar internațional. Iar mediatizarea Pieței nu a fost o…
citește în continuare