Sursa foto: www.timeshighereducation.com

Yascha Mounk: Haosul este noua normalitate

Timp de lectură 8 min.

Yascha Mounk este un cunoscut politilog, profesor la Johns Hopkins University evoluția regimurilor democratice. Reproducem aici interviul pe care l-a dat recent săptămânalului Le Point:

« Le Point: V-a surprins dezordinea care caracterizează viața politică franceză după alegerile europene din iunie?   

Yascha Mounk: Nu, nu pot spune că am fost luat prin surprindere. În schimb, ceea ce este fundamental misterios în cazul Franței este faptul că atât de mulți francezi sunt atât de profund nemulțumiți de starea generală a țării lor. Asta în comparație cu Germania, o țară care merge destul de bine și ai cărei cetățeni, în marea lor majoritate, au încredere în instituții și sunt mulțumiți de cursul lucrurilor. Sau cu Italia, care a fost întotdeauna un bazar politic de nedescris, cu o economie stagnantă, dar ai cărei cetățeni par complet senini…

Le Point: Credeți că Franța merge bine?

Yascha Mounk: Da, aveți o țară care, în multe privințe, este incredibilă și, în final, impresionantă. Cu un stat-providență foarte generos, infrastructuri publice care funcționează foarte bine și servicii, de exemplu pentru tinerii părinți, care sunt în topul a ceea ce se poate face în alte părți ale lumii. Și totuși, există acest sentiment constant că statul nu își respectă promisiunile, că sunteți în plin declin și chiar în plin colaps, și că singurul răspuns adecvat este indignarea și furia. Nu am înțeles niciodată cu adevărat de ce există această anomalie, dar cred că este un factor esențial pentru a explica nerăbdarea stârnită de toate forțele politice consacrate. Acest lucru a izbucnit ca o evidențe cum ne apropiam de alegerile legislative.

Le Point: Ne-am fi putut imagina că suntem protejați de instituțiile noastre, dar nu… Establishment-ul nostru politic și chiar democrația noastră implodează. Cum explicați asta?

Yascha Mounk: Dacă instituțiile franceze vor proteja sau țara dvs. este o întrebare care rămâne deschisă. Este cert că instituțiile nu au fost un bastion împotriva avansului populiștilor. Dar cred, de asemenea, că este prea mult să cerem instituțiilor să facă asta. Răspunsul la populism nu a fost niciodată dat de instituții. Sunt mereu surprins să văd locuitorii țărilor unde sistemul de vot este majoritar, cum sunt Statele Unite, crezând că salvarea lor constă în reprezentarea proporțională. În timp ce cei din țările care au avut de mult timp un sistem de reprezentare proporțională, cum este Italia, cred că salvarea lor constă în trecerea la un sistem majoritar.

Este structura instituțională a unei țări capabilă să mențină promisiunile fundamentale ale democrației sale, și anume libertatea individuală și autodeterminarea colectivă, chiar și mai ales când extremele se acomodează în sistemul politic? Aceasta este întrebarea care trebuie pusă. Sigur, sistemul electoral nu vă poate proteja împotriva succesului Rassemblement National sau al Nouveau Front Populaire. Cu toate acestea, este capabil să vă protejeze de un Jean-Luc Mélenchon sau de o Marine Le Pen, care sapă instituțiile odată ce vor fi obținut o parte semnificativă a puterii? Rămâne de văzut.

Le Point: Cum ar putea Franța să iasă, pe termen mediu, din acest impas?

Yascha Mounk: În următorii ani, vom avea probabil o formă de coabitare între Emmanuel Macron, guvernul și o Adunare Națională ostilă față de președinte. Acest lucru ar putea genera mult haos și blocaj, dar nu neapărat o pierdere a valorilor și normelor democratice. Macron a calculat probabil că acordarea multor puteri doamnei Le Pen acum o va slăbi la următoarele alegeri prezidențiale, care vor avea loc peste trei ani. Și acest calcul ar putea da roade. Dar chiar și în caz contrar, întrebarea dacă doamna Le Pen va ajunge să semene cu un Viktor Orban din Ungaria, care a slăbit considerabil instituțiile democratice, sau mai degrabă cu o Giorgia Meloni din Italia, care nu a făcut acest lucru până acum, nu este încă decisă. Departe de asta.

Le Point: În gama populismelor, care sunt specificitățile franceze?

Yascha Mounk: Populismul dvs. de stânga se caracterizează în special printr-un refuz militant al ordinii economice și al unor instituții statale fundamentale. Pentru că Revoluția Franceză a marcat imaginarul politic, extrema stângă franceză continuă să opteze pentru un ton mult mai revoluționar decât, de exemplu, echivalentul său german. Al doilea element, care merge mână în mână cu primul, este modul foarte particular în care cineva precum Jean-Luc Mélenchon combină seducția electorală a minorităților etnice cu un fel de tradiție de radicalism economic.

Alte partide populiste de stânga au putut adopta o retorică similară, cum ar fi Die Linke din Germania, de exemplu, dar doar parțial pentru că proporția imigranților musulmani care au drept de vot este mult mai mică. Aceștia nu au constituit niciodată baza lor politică organică. Ceea ce explică de ce Sahra Wagenknecht, care a părăsit Die Linke pentru a critica dur imigrația [deputată, și-a creat propriul partid], pare să fi luat cu ea majoritatea electoratului de stânga.

Le Point: Și populismele noastre de dreapta?

Yascha Mounk: Cel al Marinei Le Pen mi se pare făcut din același fond ca și alte partide europene: rădăcini care plonjează clar într-o formă de mișcare post-fascistă, o nostalgie pentru colaboratori sau fasciștii puri și duri din Al Doilea Război Mondial, dar care astăzi au lideri care s-au distanțat treptat de această moștenire. Ceea ce face ca acum să pară mult mai moderați. Este ceea ce am văzut la partidul Giorgiei Meloni în Italia sau la așa-zișii Democrați din Suedia. Rassemblement National este pe deplin în această linie.

Contrastul este interesant cu traiectoria inversă a celui mai mare partid de extremă dreaptă din Germania, AfD. Acest partid a fost fondat ca o mișcare politică de dreapta moderată de către profesori de economie care priveau cu suspiciune moneda unică. Prin valuri succesive, însă, a deraiat din ce în ce mai mult către extrema dreaptă. Dar întrebarea de un milion de dolari, bineînțeles, este cât de mult și-a moderat cu adevărat partidul doamna Le Pen. Ce va face ea în legătură cu Uniunea Europeană? Ce fel de relații va avea cu Rusia? Și în ce măsură va respecta statul de drept dacă nu numai că va obține majoritatea în Adunarea Națională, dar va trece și pragul Palatului Élysée?

Le Point: Într-una dintre ultimele dvs. cronici, scrisă imediat după alegerile europene și dizolvarea Adunării Naționale, ați spus că haosul este noua noastră normalitate…

Yascha Mounk: Da, va trebui să ne obișnuim cu asta. În deceniile postbelice, sistemul european al partidelor ne-a apărut ca fiind înghețat. Am ajuns să luăm de bun faptul că, de la o alegere la alta, actorii de bază vor rămâne aceiași, chiar dacă, desigur, stânga putea câștiga o alegere și dreapta pe următoarea. Dar, în prezent, evenimentul fundamental de păstrat în minte este că, dintr-o combinație de factori – primordială fiind nemulțumirea față de mișcările tradiționale și creșterea rețelelor sociale – acest sistem este muribund.

În aproape toate țările din Europa, observăm tot mari variații de la un moment electoral la altul. Apar noi partide politice și noi familii politice, există o capacitate a politicienilor carismatici de a crea mișcări care pot să se instaleze în peisaj aproape peste noapte – așa cum a făcut de altfel Emmanuel Macron. Și, în multe cazuri, partidele politice tradiționale sunt eclipsate, așa cum s-ar putea vedea curând cu conservatorii în Regatul Unit, și cum s-a întâmplat deja cu Partidul Socialist din Franța.

Momentan, trebuie să ne obișnuim cu această fluiditate. Dar la ce nu ar trebui să ne obișnuim niciodată este cu partidele politice care sugerează că vor submina sistemul democratic în sine. În acest sens, semnalul de alarmă principal trebuie detectat la candidații care pretind că reprezintă singuri statul, adică singura voce legitimă a poporului. Comunul denominat al populiștilor autoritari, de la Venezuela la Brazilia, trecând prin Mexic, Statele Unite, Ungaria și Turcia, este delegitimarea oricărei forme de opoziție. Acesta este lucrul care, în cele din urmă, mă preocupă cel mai mult în cazul unora dintre noii veniți în politică, și este ceva ce nu ar trebui să tolerăm. Asta nu este același lucru cu așteptarea – și obișnuirea cu – un sistem politic mult mai fluid și haotic. În această privință, va trebui să strângem din dinți și să ne resemnăm cu faptul că actorii lipsiți de responsabilitate vor fi din ce în ce mai prezenți în dezbaterea politică. »

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.