Soldat în Ucraina, Sursa foto: politico.eu/GettyImages

Violența în lumea civilizată

Timp de lectură 4 min.

Războaiele declanșate în anii din urmă în Europa, Orientul Mijlociu și Africa sunt îngrijorătoare atît pentru gînditorii politici, cît și pentru opinia publică. Secolul XXI nu este un secol pașnic, așa cum încercau să ne liniștească falșii profeți. Aceste războaie se pot extinde, mai ales că diplomația a redevenit la fel de eficientă precum înaintea izbucnirii Primului Război Mondial. 

Prăbușirea comunismului de tip sovietic este cel mai important fenomen politic din ultima jumătate de secol. Iar tocmai de aceea i-am analizat în scrierile mele pe cei care cred că era mai bine în comunism decît acum (adică mai bine într-un regim totalitar criminal, promotorul Gulagului) drept o specie aparte din categoria brainwashed (spălați pe creier). Înfrîngerea necondiționată a Germaniei naziste a lui Hitler, promotoarea Holocaustului, a fost cea mai importantă victorie din ultimul secol. În mod similar, cei care regretă cealaltă formă criminală de totalitarism se înscriu tot în categoria brainwashed. Ambele fenomene au fost posibile la sfîrșitul unor războaie de anvergură – Al Doilea Război Mondial și Războiul Rece. Iar fără implicarea Statelor Unite ale Americii, niciunul dintre cele două fenomente globale nu ar fi fost posibil. 

Cele două victorii au cauzat un optimism etic, filosofic și antropologic, manifestat în forme provocatoare, cu un ridicat grad de atractivitate estetică. De pildă, filosoful politic Francis Fukuyama, în The End of History and the Last Man, credea că democrațiile liberale și capitalismul de tip piață liberă se vor răspîndi fără piedici. Iar specialistul în psihologie cognitivă Steven Pinker, în The Better Angels of Our Nature. Why Violence Has Declined, explica entuziast de ce a scăzut dramatic violența în ultimele decenii și chiar pe termen lung. Scrise atractiv și argumentat (în registre totuși diferite), ideile respectivelor volume arătau bine și le dădeau cititorilor speranțe. Realitatea pare că este însă în flagrantă contradicție cu abordările optimiste.

Din punct de vedere cantitativ, războaiele prezentului par că au mai puține victime decît cele de acum un secol. În ciuda faptului că au devenit o prezență cotidiană în media și social media, iar imaginile apocaliptice cutremură pe toată lumea, războaiele din Ucraina și din Israel/Gaza par a fi produs mult mai puține victime combatante și necombatante decît cele din trecutul apropiat. Pe 7 octombrie 2023, teroriștii Hamas au ucis în pogromul din Israel peste 1.000 de persoane și au luat peste două sute de ostatici. În aproape trei luni de bombardamente israeliene în Gaza au murit peste 22.000 de persoane.

Dacă ne luăm după genul de calcule făcute de Pinker, exemplele din trecut (dau doar cîteva) par să îi dea dreptate. În două zile din septembrie 1941, în pogromul de la Babi Yar, la marginea orașului Kiev, trupele germane regulate și neregulate (Einsatzgruppe SS, batalioanele de poliție, SD, unități din Wehrmacht), cu sprijinul poliției auxiliare ucrainiene, au ucis peste 33.700 de evrei. Doar pogromul de la Odesa, trei zile din octombrie 1941, – comis de unități ale armatei române, cu ajutorul Einsatzgruppe SS, în urma căruia cel puțin 30.000 de evrei au fost uciși, – se mai poate compara cu cel de la Babi Yar. Tocmai pentru a evita comiterea la vedere a unor asemenea masacre și pentru a scăpa mai ușor și ”mai igienic” de cadavre, naziștii au organizat lagărele de exterminare, pentru ca în final să fie uciși peste șase milioane de evrei. 

În trei zile, bombardamentele britanico-americane asupra orașului Dresda, în februarie 1945, au ucis 25.000 de persoane (autoritățile germane de atunci au pretins că au fost un sfert de milion de victime, iar extrema dreaptă germană și negaționiștii Holocaustului, pe care vor să-l relativizeze, încă susțin că au fost o jumătate de milion de morți). Cele două bombe atomice lansate de aviația americană la Hiroshima și Nagasaki, în august 1945, au produs între 129.000 și 226.000 de victime.

Dar procedura se înscrie în categoria trivializării comparative (comparative trivialization). Din punct de vedere calitativ, suferințele sunt unice, incomensurabile și incomparabile. Războaiele sunt întotdeauna abominabile. Statisticile mai mici nu înseamnă că asistăm la descreșterea violenței, mai ales că vom cunoaște cu adevărat bilanțurile din Ucraina și Gaza abia după încheierea acestor războaie. 

În ciuda progresului științific și tehnologic, lumea civilizată a Secolului XXI seamănă șocant cu perioadele de barbarie din antichitate sau perioada medievală ori de acum un secol. Într-o carte ulterioară, Pinker vorbește despre noul iluminism  (Enlightenment Now), iar argumentele folosite sunt valide. Dar ele sunt parțiale. În cartea mea Pandem(i)ocrația, am denumit perioada în care trăim Noul Ev Mediu Întunecat. Paradoxul este că noua perioadă de barbarie coexistă cu noua perioadă iluministă.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.