Ultimul 10 Mai al României, ca monarhie constituţională. Azi putem reconstitui acel moment cu ajutorul documentelor de arhivă, al memorialisticii şi al altor lucrări (C.V.R. Schuyler, Arthur Gould Lee, Mircea Ionniţiu etc.).
Sărbătoarea lui 10 mai în anul 1947 a fost mult mai sobră. Autorităţile guvernamentale, dominate de comunişti, au explicat acest fapt prin starea foarte grea în care se afla ţara. În prezenţa regelui Mihai I, a membrilor guvernului Petru Groza şi a corpului diplomatic acreditat la Bucureşti, s-a oficiat un Te Deum la Patriarhia Română, iar apoi – la amiază – Mihai I a primit la Palatul regal o delegaţie americană în frunte cu Burton Y. Berry, reprezentant al Statelor Unite în România. Delegaţia diplomatică a remis suveranului însemnele de Comandor Şef al Legiunii de Merit din partea preşedintelui SUA, Harry S. Truman, ca mesaj al recunoaşterii rolului jucat de regele României la victoria Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial. A fost ultimul an în care data de 10 Mai era sărbătorită oficial ca zi naţională.
Trebuie spus că Mihai I – şi nu numai el – a încercat după 23 august 1944, atunci când monarhia constituţională era pusă în pericol, o reîntoarcere la semnificaţia simbolică a lui 10 Mai, poate şi ca un gest de apărare a independenţei naţionale, ameninţate tot mai evident de către comuniştii autohtoni şi de ocupanţii sovietici.
După abolirea monarhiei la 30 decembrie 1947, data de 10 Mai a fost ştearsă din calendarul zilelor de sărbătoare. S-a încercat prin toate mijloacele eradicarea ei şi din memoria publică. Locul său l-a luat 23 august. În plus, 10 Mai nu mai era legată în niciun fel de obţinerea independenţei, fiind substituită în mentalul colectiv cu 9 Mai (cu sprijinul consistent al unor istorici politruci sau ultraconformişti, care şi-au continuat discursul mistificator şi după 1989).
Mulţi români au avut de suferit din cauza ataşamentului lor faţă de vechea Românie şi regalitate, faţă de ideea lui 10 Mai ca zi naţională. Tocmai de aceea Mircea Ionniţiu, un apropiat al regelui Mihai I, în amintirile sale afirmă că: „10 Mai a rămas pentru mine un moment solemn de reculegere în amintirea celor care de-a lungul zbuciumatei istorii au făcut sacrificiul suprem pe câmpul de luptă sau în închisorile comuniste“.
Articol publicat inițial în revista electronică LaPunkt.ro
