„Despre diplomația lui Trump privind Ucraina, a obține ca Putin să accepte un fel de încetare a focului sau un acord de pace prin care să se restabilească granița rusă cu Ucraina ar putea fi cea mai mare provocare”, a declarat expertul în Rusia, Leon Aron, de la American Enterprise Institute, deoarece „Trump vrea pace în Ucraina, iar Putin vrea victorie.”
Putin, a adăugat Aron, nu își poate permite să se întoarcă la poporul rus după ce aproximativ 600.000 de compatrioți au fost uciși și răniți în Ucraina și să spună: „Ups, îmi pare rău, nu vom mai controla Ucraina până la urmă.” Putin nu poate lăsa acest război să se încheie cu o înfrângere. Dar Trump nu poate accepta o pace care să pară o înfrângere pentru Occident. Atunci ar părea că a pierdut.
Dacă există vreo șansă pentru un acord acceptabil reciproc în privința Ucrainei — o încetare a focului pe termen lung, aproximativ pe liniile actuale de front, în schimbul ridicării parțiale a sancțiunilor impuse Rusiei și a accelerării aderării Ucrainei la Uniunea Europeană, împreună cu garanții de securitate, dar fără o apartenență formală la NATO — cel mai probabil, acest lucru s-ar întâmpla doar după ce Putin va suferi mai multe înfrângeri pe teren, iar Trump va face clar că ar înarma Ucraina și mai serios dacă Putin nu cedează.
Faptul că Putin a fost nevoit să angajeze efectiv 10.000 de soldați nord-coreeni pentru a-l ajuta în războiul său imprudent din Ucraina arată două lucruri: cât de mult îi este frică să se oprească fără o victorie vizibilă „și cât de frică îi este de o reacție socială dacă ar fi forțat să trimită în tranșee recruți ruși de 18 ani, mai ales din Moscova și Sankt Petersburg, unde locuiește elita rusă”, a spus Aron, autorul cărții „Riding the Tiger: Vladimir Putin’s Russia and the Uses of War.”
„Putin nu este în poziția de a avea un război fără sfârșit,” a concluzionat Aron. „Rămâne fără oameni.” Toate acestea înseamnă că, dacă Trump ar fi capabil să sprijine Ucraina în poziția sa actuală pe câmpul de luptă pentru încă 12 luni, ar putea obține înțelegerea pentru a încheia războiul din Ucraina într-un an, deși a promis în campanie că va realiza asta într-o zi.
(THOMAS L. FRIEDMAN, New York Times)
Președintele Biden îl va primi pe Donald Trump la Casa Albă și se pare că îi va cere fostului președinte să continue să sprijine Ucraina. Implicația scurgerilor de informații de la Casa Albă este că dl. Trump ar putea abandona politica fermă a dlui. Biden, dar adevărul este că președintele lasă Ucraina și pe dl. Trump într-o situație dificilă.
Ucraina nu pierde războiul, dar, parțial din cauza limitărilor impuse de dl. Biden asupra apărării sale, nici nu câștigă. Războiul s-a transformat într-un blocaj sângeros, cu pierderi oribile de ambele părți. Rusia face progrese teritoriale lente în estul Ucrainei, cu costuri ridicate. Ucraina și-a păstrat avanpostul în regiunea Kursk din Rusia, dar Kremlinul se pregătește pentru un atac pentru a-i respinge pe ucraineni, cu ajutorul a aproximativ 10.000 de soldați nord-coreeni.
Politica dlui. Biden față de Ucraina nu este triumful pe care el și presa îl prezintă. La fiecare etapă a războiului, el a limitat ajutorul militar pe care SUA îl oferă și modul în care acesta poate fi utilizat. Artilerie, sisteme de apărare aeriană Patriot, tancuri, avioane F-16 și rachete cu rază lungă: Pentagonul a întârziat furnizarea de arme avansate de teama că Vladimir Putin ar putea escalada conflictul.
Aceste limitări au afectat capacitatea Ucrainei de a ataca forțele Kremlinului, inclusiv nodurile cheie de aprovizionare, comunicații și depozite de arme din interiorul Rusiei. Forțele dlui. Putin au avut până de curând un sanctuar în interiorul Rusiei de unde puteau ataca Ucraina fără teamă de a fi lovite. Chiar și acum, SUA restricționează Ucraina de la efectuarea de lovituri cu rachete cu rază lungă de acțiune pe teritoriul rus. SUA a învățat lecția din Vietnam și Afganistan că nu poți câștiga un război când inamicul tău are un refugiu sigur.
Jake Sullivan, consilierul de securitate națională al dlui. Biden, a declarat duminică la emisiunea „Face the Nation” că Administrația intenționează să ofere Ucrainei tot ajutorul militar pe care Congresul l-a aprobat anul acesta până la încheierea mandatului pe 20 ianuarie. Aceasta înseamnă că dl. Trump va deveni președinte în condițiile în care Ucraina și-a epuizat rezervele de arme, în ciuda efortului său impresionant și curajos de a începe să se înarmeze rapid.
Dl. Biden și liderii occidentali nu au reușit, de asemenea, să oprească veniturile dlui. Putin din vânzările de petrol și gaze. În mod incredibil, Europa importă încă gaze naturale din Rusia, iar plafonul de preț la petrol impus de G-7 a eșuat în mare parte. China ajută Rusia cu sprijin economic și tehnologie cu dublă utilizare, iar SUA nu a reușit să oprească Iranul să furnizeze Rusiei rachete și drone.
Aceasta este realitatea războiului din Ucraina pe care dl. Trump îl va moșteni, nu e un îndemn la capitulare. Dl. Putin se confruntă și el cu presiuni, pe măsură ce pierderile sale cresc. Dar dl. Biden nu ar trebui să scape nepedepsit pentru că își clamează succesul. În orice caz, curând această situație gravă va fi a dlui. Trump.
El a spus că va soluționa războiul până când va fi învestit și, săptămâna trecută, a vorbit cu dl. Putin și cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski. O scurgere de informații din tabăra dlui. Trump arată că i-a spus dlui. Putin să nu escaladeze conflictul în Ucraina, dar trupele dlui. Putin continuă să avanseze și să se maseze pentru mai multe atacuri. Asta sună clar a escaladare.
Aceasta îl lasă pe dl. Trump cu alegeri dificile. Dacă dl. Putin nu va negocia o pace acceptabilă pentru Ucraina, dl. Trump va trebui să crească pârghiile militare ale SUA și Ucrainei pentru a sprijini diplomația.
Asta ar însemna să susțină un nou pachet de ajutor în Congres și să elimine restricțiile privind utilizarea armelor de către Ucraina. De asemenea, ar fi necesar să pună presiune asupra Iranului, poate cu ajutorul Israelului, pentru a opri exporturile de drone și rachete către Rusia. Presiunea economică ar trebui, de asemenea, să crească, inclusiv asupra Europei de Vest, pentru a opri utilizarea energiei din Rusia.
Dl. Trump, fără îndoială, ar prefera să nu își consume capitalul politic în acest fel. Izolaționiștii din coaliția sa, care și-au exprimat poziția în podcasturi, ar fi nemulțumiți. Dar s-ar putea să nu aibă de ales, decât dacă dorește o înfrângere în Ucraina sub mandatul său.
Dacă nu va sprijini un nou ajutor pentru Ucraina într-un astfel de scenariu, va expune Kievul la o înfrângere lentă. Aceasta ar fi o catastrofă pentru interesele occidentale, deoarece restul lumii ar recalcula capacitățile SUA de a face față Chinei și Iranului. În funcție de natura înfrângerii Ucrainei, aceasta ar putea fi văzută drept versiunea dlui. Trump a retragerii din Afganistan. Alianțele SUA ar fi puse la încercare, pe măsură ce credibilitatea americană s-ar prăbuși și mai mult.
Acesta nu este rezultatul pe care dl. Trump și-l dorește, și nici politica externă pe care a urmat-o în primul său mandat. Dl. Trump a căutat să obțină pacea prin forță, pe care a demonstrat-o împotriva Iranului și a mercenarilor grupării Wagner în Siria.
Provocarea pe care o are acum este că lumea s-a schimbat în rău de când a părăsit funcția. Slăbiciunea dlui. Biden nu a reușit să descurajeze adversarii din Europa, Orientul Mijlociu și zona Asia-Pacific. Restaurarea descurajării SUA împotriva acestor adversari nu va fi la fel de simplă ca trimiterea unei drone pentru a ucide un general iranian sau bombardarea grupării Statul Islamic din sanctuarul său sirian.
Recompensele potențiale într-o lume mai pașnică vor fi mari, dacă dl. Trump reușește să restabilească descurajarea. Însă o înțelegere și o ieșire fără onoare din Ucraina ar pregăti scena pentru un al doilea mandat mult mai dificil.
(Editorial, Wall Street Journal)
