« „Va fi necesar să reconstruim un echilibru al puterilor care să nu creeze o situație de insecuritate permanentă nici pentru Ucraina, nici pentru Rusia”, îmi mărturisea Henry Kissinger când l-am întâlnit pe 4 martie 2022, la doar câteva zile după începutul conflictului. El nu făcea decât să afirme un principiu-cheie al realismului: emoția momentului nu trebuie să dicteze arhitectura de mâine. Or, promițând Kievului o aderare la Uniunea Europeană, dar refuzându-i în același timp scutul NATO, liderii occidentali pregătesc tocmai această stare de insecuritate permanentă de care se temea Kissinger. Mai grav, ei îi oferă lui Vladimir Putin o dublă victorie: aceea a unei Europe destabilizate și aceea a unei Ucraine lipsite de garanții reale de securitate.
Integrarea unui stat de dimensiunea și complexitatea Ucrainei nu este o simplă extindere; ar reprezenta o schimbare de natură pentru Uniunea Europeană. A introduce un stat cu instituții fragile, cu o economie devastată și condamnat să rămână într-o stare de conflict latent înseamnă a importa în inima Uniunii un factor de paralizie permanentă. În timp ce Ursula von der Leyen, fidelă „diplomației sale declarative”, prezintă aderarea Ucrainei drept o victorie morală, stăpânul Kremlinului a înțeles că aceasta ar fi o mină cu fragmentație amplasată sub fundațiile Europei. Departe de a întări Uniunea, o integrare precipitată ar rupe contractul social european și ar alimenta populismele. Ar fi a oferi Moscovei o victorie strategică majoră.
Astăzi, este nevoie de onestitatea și curajul de a spune că Ucraina nu este pregătită și nu va fi în câțiva ani. În pofida curajului său eroic, provocările corupției sistemice și ale alinierii la acquis-ul comunitar sunt uriașe. Mai ales, comitem eroarea instantaneității: chiar dacă leadershipul lui Volodîmîr Zelenski este exemplar, nimic nu garantează că succesorii săi, aflați la conducerea unui stat mutilat de război, vor menține această traiectorie luminată. Uniunea s-ar trezi astfel legată de un stat a cărui evoluție politică i-ar scăpa.
Argumentul potrivit căruia intrarea Ucrainei ar consolida Uniunea Europeană ca actor geopolitic este, de asemenea, un nonsens. Dimpotrivă, integrând un stat a cărui securitate pe termen lung va depinde în primul rând de garanții externe, Uniunea își sporește dependența. Singurele garanții de securitate care contează în prezent în fața Rusiei sunt cele ale articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord. Clauzele de asistență mutuală prevăzute de articolul 42.7 din Tratatul privind Uniunea Europeană nu pot fi considerate echivalente. Desigur, eforturile depuse de președintele Republicii pentru a obține de la americani și europeni garanții de securitate specifice merită lăudate. Dar acestea rămân foarte vagi și, mai ales, ce valoare reală are o promisiune a Administrației Trump? Fără NATO pentru a stabiliza flancul estic, Ucraina devine o gaură neagră de securitate pe care europenii nu vor putea să o umple pentru că, pe termen scurt, nu au nici mijloacele financiare, nici structura militară necesare.
Așa cum sublinia Henry Kissinger, care admira de altfel curajul și rezistența Ucrainei, această țară a devenit, prin forța împrejurărilor, unul dintre cele mai militarizate și mai experimentate în luptă state de pe solul european. Paradoxal, tocmai de aceea ar trebui să fie în NATO. NATO nu este doar o alianță defensivă; este o structură de comandă care își disciplinează membrii și îi ancorează într-un cadru multilateral strict. Fără această ancorare, o Ucraină supraînarmată în inima UE devine un actor autonom imprevizibil, capabil să atragă Europa în conflicte pe care aceasta nu le controlează.
În fine, realismul economic nu trebuie sacrificat pe altarul simbolului. În timp ce proiectul de acord cu Mercosur inflamează mediul rural francez și european, ce să mai spunem despre unda de șoc pe care ar provoca-o integrarea Ucrainei? Vorbim aici despre intrarea, fără cote sau bariere, a „grânarului lumii” în piața unică. Cu cele 33 de milioane de hectare de cernoziom de o fertilitate inegalabilă, aderarea Ucrainei ar reprezenta un „Mercosur pe steroizi”. A o integra fără o reformă totală a politicii agricole comune ar însemna să condamnăm exploatațiile noastre familiale. Potrivit Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene, Ucraina, care ar deveni principalul beneficiar al PAC, ar absorbi o parte atât de mare din subvenții încât ajutoarele pentru agricultorii francezi ar scădea mecanic cu aproape 25%. Dorind să oferim un simbol Kievului, riscăm să provocăm o revoltă rurală care ar duce la fragmentarea definitivă a unității europene, oferindu-i din nou lui Vladimir Putin spectacolul unei Uniuni devorate de propriile crize sociale.
La vremea sa, Georges Pompidou înțelesese că unitatea Europei nu se poate construi în detrimentul securității sale reale sau al echilibrului său social. Acceptând aderarea Ucrainei la UE în schimbul aderării la NATO, facem exact contrariul. Sacrificăm viitorul Europei politice pe altarul unei promisiuni iluzorii de securitate pentru Ucraina. Este timpul să înlocuim această „diplomație a bunelor sentimente”, care a făcut atât de mult rău continentului nostru, cu o nouă realpolitik europeană. Aceasta presupune ca europenii să aibă, în sfârșit, curajul și voința de a oferi sprijinul financiar, militar și logistic de care Ucraina are disperată nevoie pentru a-și menține suveranitatea. Este mai dificil decât iresponsabilitatea unei promisiuni de aderare, dar nu există alt drum către securitatea continentului nostru. »
Jérémie Gallon
Jérémie Gallon, autor, « Henry Kissinger. L’Européen » (Gallimard, 2021) și « Georges Pompidou. L’Intemporel » (Gallimard, 2025).
Sursa: Le Figaro
