Sondajele de opinie de la debutul invaziei Rusiei asupra Ucrainei au arătat că încrederea românilor în instituțiile euro-atlantice a crescut la 80% (INSCOP), în vreme ce încrederea în Rusia a scăzut (aproape 20%.) Comparația a fost făcută cu sondajele de la sfârșitul anului 2021, când sociologii au pus scăderea încrederii în Vest (47% în NATO, INSCOP) pe seama creșterii prețurilor și a restricțiilor impuse de pandemie, deopotrivă cu o vizibilitate mai mare a discursului naționalist/populist.
La prima vedere, este îmbucurător că populația intervievată în sondaje sancționează regimul de la Kremlin care a atacat Ucraina. Realitatea pe care o arată aceste cercetări este însă îngrijorătoare – dintre cei care aprobă Rusia și acțiunile lui Putin, majoritatea este reprezentată de tineri de până în 30 de ani. Tot realitatea ne arată și creșterea propagandei rusești, care nu este măsurată procentual, însă a devenit un discurs configurat în dezbaterile publice, ca și în discuțiile pe rețelele sociale. Tinerii de 30 de ani, născuți după Războiul Rece, poate că nu au dimensiunea istorică a ce a însemnat Rusia sovietică pentru generația părinților și a bunicilor lor, însă absența unui background cuprinzător ar trebui să-i pună pe gânduri pe cei care fac programa școlară.
Propaganda rusească a fost nesemnificativă înainte de pandemie la capitolul eficiență. Se manifesta într-un spațiu relativ marginal, pe canalele sale oficiale, reprezentate de Sputnik și Russia Today, prin diferiți politicieni sau vectori de opinie din România, care își asumau temele Kremlinului, fără să creeze dezbateri publice de amploare.
Valul conspiraționist din timpul pandemiei a aglutinat însă în jurul temelor de dezinformare propagate de Rusia o masă de personaje care au căpătat vizibilitate suficientă cât să devină relevante în spațiul media și în cel politic. Relevante, pentru că unii s-au legitimat apoi ca jurnaliști, alții, ca parlamentari.
Propaganda rusească nu a apărut din neant
Odată cu aderarea României la NATO și UE, pe lista difuzorilor de televiziune autohtoni prin cablu a apărut Russia Today, fondată de Vladimir Putin în 2006, iar câțiva ani mai târziu, în 2014, a apărut și site-ul Sputnik în limba română, operat de la Chișinău. În cazul Sputnik se poate vorbi despre propagandă și dezinformare având ca țintă directă România, site-ul finanțat de statul rus fiind promotorul unor teme menite să scindeze societatea. În același timp, fiind și susținătorul al unor politicieni români, cei mai mulți de la PSD. Românii, “sclavii Occidentului”, “gazdele unui scut antirachetă care amenință Rusia”, “pierderea suveranității în favoarea Vestului” au fost direcții de atac propagandistic și înainte de 2020, însă apariția Covid 19 este momentul în care dezinformarea lui Putin a coborât în stradă și a pătruns în dezbaterea publică. Vorbim despre creionarea unui curent concret, care s-a plămădit cu tot arsenalul necesar, alcătuit din personaje în carne și oase, nu din voci anonime ca până atunci, cu spațiu de emisie și auditoriu. După intrarea AUR în Parlament, multe dintre aceste teme s-au declinat pe o serie de site-uri despre care presa a dezvăluit că sunt finanțate de noul partid. Odată cu războiul, Sputnik și Russia Today au fost interzise, însă știrile false, conspirațiile și manipularea pe aceleași teme circulă în continuare în România. Nestingherite.
Indiferența autorităților
În timpul pandemiei, Global Engagement Center, o agenție care funcționează în cadrul Departamentului de Stat al SUA, a dat publicității un raport detaliat despre modul în care funcționează propaganda ostilă a Rusiei. Au fost identificați pilonii pe care se disipează narațiunea Kremlinului și șapte site-uri internaționale, legate de Moscova. Aproape toate sunt funcționale și acum, au versiuni în limba engleză iar o monitorizare a lor arată că unele dintre textele de pe aceste site-uri (Global research și Geopolitica) sunt traduse și în limba română. Teme și argumente pro-Putin în privința invaziei asupra Ucrainei sunt rostogolite pe site-uri românești, sunt prezentate în intervențiile unor personaje care apar la câteva posturi de televiziune din România. Tezele zilei în mistica lui Dughin sunt traduse cu osârdie și vehiculate în spațiul românesc fără nicio raportare critică, nemaivorbind de trecerea sub tăcere a autorului de cele mai multe ori. O campanie anunțată de Guvern la începutul războiului care era menită să monitorizeze site-urile care răspândesc fake-news se dovedește timidă, dacă nu chiar ineficientă.
Un grup de foști politicieni și jurnaliști, între care se numără un fost secretar general al PSD și un fost ministru de externe ex-PD continuă politica Sputnik pe un post de radio, mai multe site-uri și câteva emisiuni de televiziune, punând sub semnul îndoielii apartenența României la valorile europene, recunoașterea supremației dreptului UE sau revizionismul lui Putin. Deși CNA a aplicat sancțiuni pentru astfel de intervenții, propaganda rusească este nederanjată pe aceste canale de informare.
Au trecut două luni de la incidentul petrecut la Teatrul Național din București, când a fost distribuită, în prezența directorului (interimar) al primei scene a țării, finanțată de la buget, o publicație care făcea propaganda putinistă. Nicio măsură nu a fost anunțată de Ministerul Culturii, deși fuseseră anunțate mai multe anchete.
Mai multe atacuri cibernetice au avut loc la adresa site-urilor, inclusive ale unor instituții-cheie ale statului român, au existat comunicate oficiale, dar nu avem o hartă de unde au fost sau mai sunt dirijate astfel de atacuri. Așa cum nu avem informații publice, o situație actuală a fermelor de troli ruși, despre care știm, de la Facebook, că erau operaționali pe teritoriul României în anul 2020, când se implicau în campania electorală americană.
Această șovăială în comunicarea publică a autorităților statului și a serviciilor de informații în privința acțiunilor de descurajare a dezinformării coordonate de Kremlin nu sunt menite să combată o componentă deloc neglijabilă a războiului hibrid pe care îl traversăm.
