Marele tabu istoric românesc este legat de crimele comise pe teritoriile României de către armata sovietică în timpul celui de-al doilea război mondial și ulterior. Peste tot sunt monumente ale eroicilor soldați ai Armatei Roșii, dar nicăieri nu sunt menționate crimele lor împotriva românilor și a reprezentanților minorităților naționale (crime de război și crimele împotriva umanității, ca să nu mai vorbim despre crimele împotriva păcii). Furturi, jafuri, tîlhării, violuri, bătăi, torturi, răpiri, crime, execuții fără judecată, arestări, deplasări de populație – toate au fost…

Lt.-col. Hnat Porohivski: „Suport cu hotărâre pericolele, fiindcă prin aceasta lupt împotriva bolşevicilor care au distrus Ucraina, mi-au nimicit familia de acolo şi i-au luat toată avuţia ce prin trudă necurmată o dobândise. Bolşevicii nu trebuie lăsaţi să ajungă în România, căci vor face şi aici acelaşi dezastru. Acum lupt pentru România şi pentru tine, dragă copilă! Rugaţi-vă lui Dumnezeu să ne ocrotească: şi pe mine şi pe voi, cei de-acasă!”[1] Pe 12 martie, aflam că Alexander Macievsky, eroul cu ţigara, prizonier de război…