Noutatea acestui an, care a debutat cu baia de sânge islamistă de la New Orleans, nu e terorismul islamist. E începutul sfârșitului lui în varii zone ale lumii. Iar dacă SUA își vor juca bine cărțile, 2025 va și anul victoriei Ucrainei asupra Rusiei, poate și al debarcării lui Putin.
Altfel spus: începutul acestui an și poate și al acestui ev al Declinului Occidentului va fi oprirea vremelnică sau durabilă a degringoladei apusene. Va fi, în speță, Trump și războiul administrației sale nu doar cu terorismul, ci și cu ideologia progresistă, aliată cu islamismul.
În pat cu dușmanul
Ea a determinat țările occidentale să încerce să se aranjeze cu fundamentalismul musulman, să-l hrănească, să-l îngrașe, să-l facă tot mai obraznic, mai extins și mai puternic.
Nimic n-a distrus mai rapid și mai temeinic lumea liberă decât doctrina reclamând căciulitul față de islamism (în numele ajutorării unor prezumtive ”victime”, în fapt întru demontatul lumii libere). Această atitudine (încercând să manipuleze astfel încât întregul Vest să creadă că periculoasă ar fi, chipurile, doar ”dreapta, cu albii, creștinii, naționaliștii, masculii toxici și heterosexualii ei”) a determinat elita și gloata să se alieze și să fie în mod evident complice cu el în campusurile universităților de elită americane și occidentale, după masacrul antisemit comis de Hamas în Israel, la 7 octombrie 2023. Așa s-a cuplat jihadul global ”pro-palestinian”, în fapt islamist și pro-terorist, cu jihadul woke.
Discursul politic corect al stângii, iată sursa aberațiilor care au determinat FBI-ul să conteste virulent, ab initio, evidența terorismului islamist aflat la lucru, de revelion, la New Orleans, (înainte de a se răzgândi rapid după găsirea steagului ISIS în mașina făptașului) așa cum, anterior, s-a contestat aberant baza islamistă a multor atentate comise în Occident, de la cele atribuite unor ”nebuni” la omorul în masă din Orlando (atribuit de asemenea unui militant ”anti-homosexual”. Fusese crima în masă a unui musulman. Islamist, evident. În reacția la baia de sânge din 2016, din Orlando, Barack Obama refuzase să pronunțe cuvântul ”islam”. Esențial, totuși, în lămurirea realității.)
Ineditul noului an? Să se poată vorbi despre răul malefic și ideologia din care se alimentează, astfel încât să poată fi combătut
Noutatea lui 2025 (45 la puterea a doua) promite să fie al 45-lea președinte al SUA, în al doilea său mandat. Al 47-lea. Va fi el și tot ce derivă din re-instalarea la Casa Albă și în Congres a președintelui american și a unei majorități republicane.
La loc de frunte, această noutate îi va implica pe Elon Musk și angajamentul recent al inovatorului american în viața politică, după ce a revoluționat-o pe cea mediatică prin X. Mai nou, Musk dă peste cap, cu un articol și cu anunțul unui interviu cu șefa AFD, Weidel, establishmentul politic de stânga german.
Cu ajutorul noii administrații, ar trebui să se înceapă nu doar să se combată radical birocrația și corupția americană la nivel înalt, ci și să se reimpună treptat libertatea presei, masiv cenzurată până acum de elita politică și culturală occidentală.
Nu trebuie uitată, în context, Comisia Europeană, reprezentată de Thierry Breton, care l-a amenințat pe magnatul american, înaintea alegerilor prezidențiale, în ajunul interviului pe Twitter/X anunțat de Musk cu Trump, somându-l pe patronul rețelei de socializare ”să nu dezinformeze”, respectiv să știe că se confruntă cu riscul pedepsirii în justiție dacă încalcă Digital Services Act, cum se numește legea cenzurii digitale impuse de UE în numele combaterii prezumtivei ”dezinformări”. Era o tentativă de extindere în SUA și de globalizare e nelibertății europene, impuse în numele salvării ”libertății” de prezumtivi ”extremiști, fasciști, naziști”, chipurile ”prea deștepți” pentru mintea și discernământul plebei.
În baza acestei nelibertăți, mare parte din presa UK a pus batista pe țambal vreo două decenii și jumătate, prelungind scandalul înfiorător al acoperirii, de către poliția britanică, a crimelor de sechestrare și viol sistematic de fetițe, comise de bande de musulmani pakistanezi sau sirieni din Regatul Unit.
Or, 2025 ar putea să nu fie un an prea fast pentru cenzură, după ce vicepreședintele ales, J.D. Vance, a condiționat cooperarea SUA în NATO de valori, în speță de respectul acordat de aliați unor valori americane esențiale, cum e libertatea exprimării și opiniei.
Mutări decisive pe eșichierul militar și diplomatic
Politic și militar, noutatea zisă ”Trump” a început, de fapt, să se impună global încă din ultimele două luni ale anului trecut. În acest răstimp, care precede inaugurarea administrației sale la 20 ianuarie, simpla lui realegere a și schimbat vizibil fața Orientului Apropiat.
A obligat, între altele, Iranul să-și reducă sensibil ambițiile militare și aria imperială, să se retragă din Siria, să-și abandoneze interpușii din Liban și aliatul de la Damasc și să-și calce cuvântul, abandonând proiectul bombardării Israelului în urma durei riposte israeliene la atacul iranian de la 1 octombrie asupra statului evreu.
Pierderea Siriei, iscate cel puțin parțial de perspectiva revenirii la Casa Albă a lui Trump, s-a dovedit și prima mare înfrângere strategică a Rusiei, care și-a văzut nimicit un bastion important – în fapt chiar singurul – din Orientul Apropiat și Mijlociu.
Manevrele necesare
Rusia n-ar fi luat această dureroasă bătaie în Siria dacă forțele ei militare n-ar fost țintuite locului de eroismul ucrainean.
E adevărat că anii de război au epuizat nu doar Rusia, în ciuda încercărilor disperate de afișare a unei ”forțe” și ”prospețimi” inexistente, efectuate deopotrivă de Putin, în fața camerelor de luat vederi, cât și de trupele sale trimise la moarte în ofensive net prea costisitoare în raport cu valoarea și amploarea cuceririlor realizate, relativ lesne reversibile.
Și Ucraina e clar obosită și ar avea nevoie rapidă de un ajutor occidental care să compenseze intrarea în scenă, în Kursk, a ”pericolului galben” al unităților nord-coreene. Dar administrația Trump ar greși rău dacă n-ar profita plenar de dârzenia trupelor ucrainene, spre a împinge Rusia înapoi și a facilita crearea condițiilor necesare debarcării lui Putin.
La fel ar greși Europa și Vestul în genere dacă n-ar înțelege că pericolul rusesc trebuie înlăturat odată pentru totdeauna inclusiv printr-un ”regim change”, spre a se pune capăt actualului război global, doar parțial hibrid, în care Putin, armata, serviciile și biserica lui ortodoxistă au implicat întreaga lume liberă.
Dar în acest scop americanii și europenii vor trebui să-și suflece mânecile și să se apuce de treabă. Inclusiv în capitalele aliaților lui Putin. Primul pas va trebui să fie înțelegerea extrem de dificilă a faptului că, în mod regretabil, dar inconturnabil, lumea nu se mai află în starea de pace cu care prea s-a obișnuit după cel de-al Doilea Război Mondial, pentru că Rusia și aliații ei au ales să dezgroape securea războiului.
Ea nu se va îngropa la loc de la sine.
Al doilea pas de făcut va fi extragerea concluziilor necesare din situația în care se află aliații NATO și însuși pactul defensiv occidental. Care se va confrunta cu un pericol absolut acut și cu necesitatea unor sacrificii proprii colosale, dacă Ucraina, cum se întâmplă acum, e lăsată să reziste tot mai precar, să se micșoreze tot mai mult, în fapt să piardă tot mai clar războiul.
Multe vor depinde de mintea lui Trump și a consilierilor lui, din care, spre ghinionul Apusului, unii sunt naivi, alții neștiutori și nu puțini izolaționiști. Ori toate la un loc. Mai sunt însă, din fericire, șiu alții. Ei știu că nici America nu va redeveni măreață de la sine. Ori doar cu închiderea graniței mexicane și tăieri de taxe. Dacă vrea să-și păstreze puterea, America va fi silită să facă și un efort global.
Al treilea pas va fi ca țările europene să-și sporească enorm bugetele militare și să revină, totodată, la atitudini și la discursuri patriotice, adecvate câștigării de războaie.
E tardiv?
O fi. Dar e de sperat că nu e prea târziu.
E posibil să aflăm în 2025 dacă Oswald Spengler s-a înșelat și se amână ”Der Untergang des Abendlandes”, lucrarea de căpătâi a pesimistului morfolog al culturii pe care-l plagia Nae Ionescu aproape invariabil, când ideologul Legiunii nu fura din textele englezoaicei Evelyn Underhill, autoarea unei cărți intitulate ”Mysticism”, cum a dezvăluit cândva Cella Delavrancea.
În acest caz minunat, pe care mizez din plin, Vestul ar mai putea dăinui un timp îndelungat.
Articol publicat inițial pe site-ul petreiancu.com
