« Recunoașterea unui stat palestinian înainte ca acesta să existe nu aduce nimic păcii. „În conformitate cu angajamentul său istoric față de o pace justă și durabilă în Orientul Mijlociu, am decis ca Franța să recunoască Statul Palestina”, a declarat joi dl Macron. „Procedând astfel,” i-a scris liderului Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, „Franța va aduce o contribuție decisivă la pacea din Orientul Mijlociu.”
Cu greu se poate vedea cum anume. Un stat palestinian nu există, deși este recunoscut de aproximativ 147 de țări, multe dintre ele făcând acest gest în 1988, alături de Uniunea Sovietică. „Vestea bună e următoarea,” a comentat președintele Trump cu privire la decizia lui Macron, vineri: „Ceea ce spune el nu contează. Nu va schimba nimic.”
Franța nu este implicată în niciuna dintre inițiativele diplomatice serioase, așa că își permite să ignore obstacolele reale — respingerea de către palestinieni a unor garanții în raport cu granițele statulului evreu, puterea și popularitatea Hamasului, retragerea unilaterală inițială a Israelului din Gaza și masacrul comis de Hamas la 7 octombrie 2023.
Macron promite să oficializeze recunoașterea la Adunarea Generală a ONU din septembrie, iar luni Franța va găzdui o conferință pregătitoare la Națiunile Unite. Problema stânjenitoare pentru Monsieur le Président este că celelalte națiuni nu sunt prea interesate. În timp ce Franța își trimite ministrul de externe, vecinii săi plănuiesc să trimită reprezentanți de rang inferior și să evite orice angajament. Până acum, doar aproximativ 55 de țări au confirmat participarea, printre care Rusia, China, Venezuela, Cuba, Yemen și altele asemenea. Macron îi imploră colegii săi să participe la un forum irelevant, pe o temă asupra căreia nu are nicio influență reală.
Israelul a condamnat gestul Franței, considerându-l o recompensă pentru terorism și, dacă va avea vreun efect, acesta va fi să încurajeze Hamasul. Gruparea teroristă a salutat anunțul lui Macron de joi. Ea poate continua să respingă acordurile de încetare a focului și să tragă de timp pe seama locuitorilor din Gaza, în speranța că presiunea asupra Israelului va crește.
Pentru a obține recunoașterea Franței, Abbas nu a fost nevoit să facă niciuna dintre concesiile pe care le-a respins ani la rând; în 2008, de exemplu, a refuzat oferta Israelului de statalitate. Se pare că, pentru Macron, a fost suficient ca Abbas să condamne atacul din 7 octombrie — la 20 de luni distanță — și să facă promisiuni formale de reformare a Autorității Palestiniene, corupte și ineficiente.
„Iau act de angajamentele dumneavoastră,” i-a scris Macron lui Abbas, „și contez pe acțiunea dumneavoastră hotărâtă în vederea unei păci durabile.” Se pare că a omis experiența ultimilor 20 de ani. »
Sursa: Editorial The Wall Street Journal
