Putin. Am observat că foarte mulți (chiar dacă nu toți) dintre politicienii occidentali și din jurnaliști nu îl mai numesc pe președintele rus cu numele întreg. Nu mai auzim neapărat referințe la Vladimir Putin, președintele rus, președintele Putin, ci mult mai laconic : doar la PUTIN. Nu este vorba despre vreo chestiune de impolitețe, ci de cu totul altceva (cred). Scurtimea numelui președintelui rus, rostită laconic, aduce limpede aminte de numele lui Stalin și chiar de acela al lui Hitler. Desigur, legătura ombilicală (inclusiv sonor) este gândită mai ales între Putin și Stalin, dar figura lui Hitler nu rămâne deloc pe dinafară. Destui experți internaționali au făcut comparație între invadarea, în februarie 2022, a Ucrainei de către trupele ruse, cu invadarea Poloniei, în septembrie 1939, de către trupele Germaniei naziste. A-l numi pe Putin doar Putin, fără alt nume ori alte attribute, înseamnă de fapt a arăta cu degetul un dictator la fel de periculos precum Stalin și Hitler. Dictator care, în plus, practică în discursurile sale amenințări nucleare, mizând tocmai pe spaima pe care eventuala declanșare a unui al treilea război mondial ar provoca-o în rândul populației lumii, mai ales a celei europene. Așa încât, numindu-l pe Putin doar Putin, numele președintelui rus a devenit de fapt o echivalență a substantivelor dictator, tiran, opresor, cărora li se alocă inclusiv o patologie foarte periculoasă pentru libertatea și siguranța lumii întregi.
X
Putinismul (căci se poate vorbi deja despre putinism, așa cum s-a vorbit și despre stalinism și nazism); putinismul a devenit un -ism, un fundamentalism. Pandemia putinistă este mai gravă și periculoasă decât pandemia covid. De covid au murit 6 milioane de oameni până acum. Dar vorbim tot mai puțin despre molimă, de când a început războiul de agresiune poruncit de liderul de la Kremlin. Ceea ce riscă să provoace patologia putinistă (inclusiv la nivel nuclear) ar cauza victime cu nemiluita (pe lângă cele existente deja). Fratricidul gestionat militar de Rusia în Ucraina îmi aduce tot mai mult aminte (mă repet) de războiul civil din fosta Iugoslavie. Dar lucrurile de acum nu s-au ivit brusc. Totul a început în 2014-2015, când Rusia a invadat Crimeea, Euromaidanul a fost palma dată lui Putin și invadatorilor ruși care au refuzat ideea că Ucraina nu este Rusia. Iar Ucraina chiar că nu este Rusia : democrația ei nu este perfectă, dar este totuși democrație, nu putinism.
X
Războiul inițiat de Putin este unul fratricid și, totuși, agresorii nu au niciun scrupul în crimele comise (poate doar unii dintre soldații ruși care nu înțeleg de ce Ucraina este atacată și de ce ei trebuie să ucidă oameni, la comanda liderilor militari și a celui de la Kremlin). Mie îmi aduce aminte de războiul din fosta Iugoslavie, care încă îmi este proaspăt pe retină, cu secvențele lui cumplite, cu lagărele oribile, cu genocidul comis.
X
În drum spre casă, cu avionul, de la simpozionul Trecutul din prezent: memorie istorică și discurs literar, întâmplat la Pisa. În vorbirea mea i-am prezentat pe doi din constructorii de monumente funerare pentru eroi – prin literatură – Herta Müller și Patrick Modiano. Mă gândeam, zărind albețea norilor și văzduhul, cum ar fi ca, după ce a declarat aberant des-ucrainizarea Ucrainei, să îl străbată pe Putin și vreo intenție de de-românizare a României! S-a mai întâmplat așa ceva, sub cizma lui Stalin, din 1944 până în 1958 (cât au staționat trupele sovietice în România, retrase doar sub mănușa lui Hrusciov). Ce vremuri trăim: brutale, excesive, neomenești.
X
Ceea ce dorește Putin este ca lumea să îi știe de frică. Iar dacă civilii și uciderea lor pot să catalizeze acest lucru, președintele rus nu se dă în lături de la așa ceva, oricât ar fi de sancționat, blamat, boicotat internațional. Căci tocmai demonstația în forță este miza lui. Mă încred în rezistența ucrainenilor: s-au dovedit până acum determinați, motivați, curajoși, obstinați, impetuoși – iar acestea sunt calități de războinici.
O formă a acestui text a apărut inițial în publicația Timpul
