« Europa este cufundată în comă și totuși, drumul vindecării sale este trasat: în urmă cu un an, Mario Draghi formula o serie de recomandări pentru a reda Uniunii o voce care să conteze în lume. Or, aceiași care se plâng astăzi de umilințele la care Vladimir Putin, Xi Jinping și Donald Trump le supun Europa nu au făcut nimic, în ultimele douăsprezece luni, pentru a pune în aplicare prescripțiile fostului președinte al Băncii Centrale Europene.
Dintre cele 383 de sugestii ale raportului publicat în septembrie 2024 de fostul șef al guvernului italian, abia puțin peste una din zece (11,2%) au început să fie aplicate, potrivit unui studiu al cercului de reflecție bruxellez European Policy Innovation Council. Și mai grav, dacă reținem doar recomandările cele mai importante, toate au fost abandonate! Punctele neglijate sunt tocmai cele mai delicate în ochii liderilor europeni: reforma Uniunii, pentru a o face mai funcțională, mai eficientă și mai rapidă; finanțarea printr-un mare împrumut european a unor investiții colosale menite să întărească apărarea, să reindustrializeze Europa și să-i permită să reintre în cursa tehnologică; crearea unei adevărate piețe de investiții interioare pentru servicii; unificarea piețelor de capital pentru a relansa creșterea economică.
Draghi prezisese că Europa se expunea la o „agonie lentă” dacă refuza schimbarea radicală pe care o propunea. Iată-ne ajunși aici. Declinul strategic este chiar mai rapid decât fusese anticipat: acordul comercial umilitor pe care Donald Trump l-a impus Ursulei von der Leyen în mijlocul verii o dovedește.
Italianul explica marele decalaj al Europei prin întârzierea sa abisală în materie de productivitate și inovație. Leacul său principal – un șoc investițional de 800 de miliarde de euro pe an, din 2025 până în 2030 – a fost ignorat. Comisia a ales să se concentreze pe simplificarea administrativă, care nu este decât unul dintre aspectele problemei și nu oferă nicio soluție la deficitul structural.
Și totuși, urgența este evidentă, pentru că declinul se accelerează. Doar un exemplu: în trimestrul al doilea din 2025, creșterea economică a fost de opt ori mai rapidă în Statele Unite decât în Uniunea Europeană. Dacă liderii europeni rămân atât de pasivi, probabil că este pentru că sarcina li se pare titanică. Dar și pentru că nu sunt aproape deloc stimulați să aleagă calea rupturii, într-un moment în care domnește replierea națională și dezbinarea. Este suficient să privim cele trei mari economii din zona euro: Germania este tot mai tentată să conteze doar pe propriile forțe; Franța este cufundată într-o criză politico-financiară din care nu reușește să iasă; Italia se mulțumește cu o mană provizorie a planului european de redresare post-Covid. În aceste condiții, calea unei mobilizări colective pare de neatins.
Totul este legat: dacă Europa a fost atât de ușor umilită de Trump și de tarifele sale prohibitive, este pentru că are nevoie de Washington pentru a contracara apetitului capcăunului rus. Și dacă este incapabilă să se apere, este și pentru că o adevărată Europă a apărării nu poate lua naștere fără un salt federal, pe modelul a ceea ce au făcut statele membre acum douăzeci și cinci de ani cu crearea monedei euro. UE are 1,4 milioane de militari (aproximativ tot atâția cât Rusia, ceva mai puțini decât Statele Unite sau China). Dar, împărțiți între 27 de armate, fără un comandament unificat, fără o strategie armonizată și fără echipament comun, nu inspiră teamă nimănui.
UE era ca peștele în apă în epoca globalizării fericite, pentru că proiectul european fusese conceput ca un proiect de abolire a frontierelor și de armonizare internațională. Lumea aceea s-a sfârșit. Luată prin surprindere în epoca de-mondializării, Europa are toate dificultățile din lume în a se adapta la noua ordine strategică.
Și totuși, ea posedă resursele necesare pentru a reveni în joc. Dispune de materia cenușie, de infrastructuri, de bogăție, de puterea pieței sale interne de 450 de milioane de locuitori. Însă numai prin punerea în comun a resurselor și capacităților statelor membre se poate atinge scara necesară pentru tehnologiile viitorului, așa cum a subliniat Mario Draghi într-un discurs rostit în august, la Coimbra. Pentru a-și păstra modelul social și valorile, Europa trebuie să rupă cu statu quo-ul. Alternativa este vasalizarea. »
Sursa: LExpress.fr
