Fascinația lui Donald Trump pentru regimurile autoritare este bine cunoscută. De la tentativa de insurecție împotriva Congresului, din 6 ianuarie 2020, știm și despre atașamentul său fragil față de procesul democratic. Totodată, este evident că interesele americane au prioritate absolută în modul în care el concepe relațiile Washingtonului cu restul lumii. Din aceste motive, printre altele, Putin nu este, în ochii săi, teribilul „băiatul rău” despre care vorbește Europa. Dictatorul rus nu amenință direct hegemonia americană asupra lumii, lăsând acest rol aliatului său, Xi Jinping. Mai mult, Trump pare chiar fascinat de acest fost agent KGB, ale cărui maniere autoritare îi sunt pe plac.
În aceste vremuri în care modelul democratic este contestat mai mult ca oricând, atât din interior (greutatea extremelor și populismului), cât și din exterior (fluxurile migratorii și extinderea dictaturilor la scară globală), sistemul rusesc, așa cum funcționează el, condus cu o mână de fier de Vladimir Putin, pare să ofere o stabilitate de invidiat. Totuși, exemplul acesta nu ar putea fi recunoscut deschis de noul locatar al Casei Albe, chiar dacă manierele sale, așa cum se prefigurează, par foarte „putiniste”.
Când a ajuns la Kremlin, în anul 2000, Vladimir Putin nu dispunea de puterile absolute de care se bucură astăzi. Acestea au fost construite după propriul său plan, în primul rând prin impunerea influenței sale asupra singurilor săi adevărați concurenți: oligarhii care își împărțiseră imensele bogății miniere și petroliere ale țării în timpul președinției lui Elțin. În zilele noastre, niciun miliardar rus nu mai îndrăznește să-l conteste deschis pe stăpânul Kremlinului, în plus, fără îndoială, Putin este cel mai bogat dintre ei.
Miliardarul Trump nu are aceeași ambiție, dar știe că giganții din domeniul tehnologiei, datorită puterii de influență pe care o dețin, sunt potențiali concurenți ai puterii sale politice. Încă înainte de a-și începe mandatul, s-a asigurat de loialitatea acestora, la fel cum Putin a făcut cu oligarhii, pentru ca aceștia să înțeleagă că nu ar fi în interesul lor să i se opună. Liderii GAFAM, care depind de autoritatea politică atât pentru asigurarea prezenției pe Internet, cât și pentru accesul la piețele publice, s-au conformat rapid. Chiar și cei mai critici dintre ei, în legătură cu excentricitățile lui Trump din timpul campaniei electorale, i-au jurat loialitate. Mai mult, aceștia au cedat în fața unei obsesii a noului președinte, convins de o ostilitate intenționată a rețelelor sociale față de el, promițându-i o atitudine mai puțin critică pe Internet. Comparația cu controlul lui Putin asupra oligarhilor este cu atât mai relevantă, cu cât adevărata putere nu mai aparține celor care dețin resursele naturale, ci celor care controlează datele digitale.
Desigur, Donald Trump nu dispune de aceleași garanții de longevitate politică precum Vladimir Putin, care nu are de ce să se teamă decât de Brutușii din anturajul său ce ar dori să-i ia locul. Un partid obedient (Rusia Unită), o opoziție fantomă, un legislativ inexistent, o justiție de fațadă, o poliție politică eficientă – nici măcar în visurile sale Trump nu ar putea spera la așa ceva. Totuși, el nu este lipsit de pârghii de comandă: partidul său, cel Republican, deține majoritatea în Senat și în Camera Reprezentanților, Curtea Supremă este dominată de judecători care îi datorează funcția, iar FBI-ul, pe care plănuiește să-l controleze, îi poate servi pentru a se răzbuna pe cei pe care îi consideră responsabili pentru înfrângerea sa din 2020. Guvernul său este format din miniștri a căror loialitate primează în fața competenței. Toate acestea îi asigură un anumit grad de putere personală.
Chiar și în politica externă există similitudini între cei doi lideri. Putin a justificat invadarea Ucrainei în numele apartenenței acestei țări la același spațiu slav. Dictatorul rus visează să refacă vechiul tampon sovietic, cel puțin parțial, pentru ca țara sa să-și recapete gloria de altădată. Pretențiile lui Trump asupra Groenlandei și canalului Panama, dorința sa de a fuziona Statele Unite cu Canada, invocând interesele economice americane, sugerează o voință de extindere a zonei de influență americană asupra vecinătății imediate, similară cu abordarea lui Putin față de ceea ce consideră sfera sa de influență. Fie că este vorba de fantezie sau provocare, declarațiile lui Trump denotă, în orice caz, o concepție asupra raporturilor de forță similară cu cea a dictatorului rus. Ucraina va simți rapid consecințele nefaste ale acestei viziuni, printr-o pace impusă în mod concertat de Washington și Moscova.
În numele sloganului „Make America Great Again”, interesele economice ale Statelor Unite par să nu cunoască limite. Dacă Putin consideră Europa ca fiind câmpul său de acțiune, Trump, în schimb, vizează lumea întreagă. În ceea ce privește rolul de factor perturbator pe care îl joacă Elon Musk, intervenind în politica europeană prin sprijinirea forțelor de extremă dreapta, metoda amintește și ea de politica de influență pe care Moscova o aplică în Europa, cu scopul de a destabiliza democrațiile, sprijinindu-se exact pe aceleași forțe politice. Deși obiectivele diferă, consecințele pot fi la fel de dezastruoase pentru fragila construcție europeană.
Este reconfortant să ne gândim că Trump nu va dispune niciodată de atâtea puteri precum Putin. Primul conduce o democrație cu reguli de drept, cel puțin atât timp cât acestea sunt respectate, în timp ce al doilea este moștenitorul unui regim totalitar de la care a păstrat majoritatea mijloacelor coercitive. Totuși, Trump se află la conducerea unei puteri fără egal pentru a-și impune viziunea asupra restului lumii, în timp ce Putin, în dificultate în Ucraina, nu are resursele necesare pentru a-și realiza ambițiile. Este cert că deciziile pe care le va lua președintele american vor avea un impact mai mare asupra viitorului nostru decât aspirațiile de putere ale fostei URSS, mai ales dacă se va dezinteresa de soarta continentului european. Europa riscă astfel să se regăsească prinsă între acești doi lideri, motivați exclusiv de propriile interese.
