În timp ce administrația de stânga, americană, refuză să lase Ucraina să câștige (dându-i armele necesare) într-un război în care, după doi ani și jumătate de lupte, începe să fie evident că Rusia nu poate învinge – căci altfel ar fi repurtat de mult victoria, nici Israelului nu i se permite să dea cu dușmanii săi de pământ. Ca să nu se deranjeze campania Kamalei și să nu se irite prea mult Iranul, patronilor interpușilor săi teroriști, islamiști, din Irak, Siria, Liban și Yemen.
În ce lume trăim?
În a agresorilor. Care-și pot permite să amenințe atomic (sau cu rachete multe) pentru ca superputerea condusă de Partidul Democrat să facă în pantaloni și să-și insulte militarii proprii, mințind, precum Kamala Harris, în dezbaterea tv cu Trump, că n-ar exista ostași ai SUA în zone de luptă. Or, e plin de ei, inclusiv și nu în ultimul rând, în Orientul Mijlociu, din Siria până în Marea Roșie.
Cum e posibil să trăim într-o lume, în care vicepreședinta SUA e atât de incompetentă sau mincinoasă, încât să facă asemenea afirmații false, iar presa lumii libere, pe care o apără acești militari, să nu explodeze și s-o facă zob?
Simplu.
Pentru că nu mai gândim. Pentru că nu suntem informați. Am devenit credincioșii unei noi gnoze
Pentru că democrațiile noastre s-au deteriorat și defectat grav, mutilându-se astfel încât să devină irecognoscibile. Căci presa apuseană s-a transformat în agitprop electoral și nu se mai arată în stare să ofere informații corecte, curate, obiective, adecvate realității, să stabilească adevărul, să reflecte și să comenteze realitatea, să furnizeze contextul și fundalul necesar informațiilor și să explice just lumea în care ne aflăm și pe actorii ei principali.
Această presă e programată antiamerican, anticapitalist și antisemit în așa un hal, încât nu mai vede decât momeala antiamericană, antisionistă și anticapitalistă pusă să alerge înaintea gonacilor, nimic din ce este pe margine, deasupra, ori dedesubt.
Presa nu prea mai vede decât religia ei de tip dualist
E o gnoză în care Dumnezeu e de extremă stânga, ecologist, progresist, transgenderist și rasist anti-alb, iar rolul Demiurgului cel rău e deținut de perechea Donald Trump-Beniamin Netanyahu. Încât, potrivit credincioșilor-jurnaliști ai acestei religii atee de tip nou, anti-Trump și anti-Netanyahu, ar ajunge, chipurile, îndepărtarea acestui cuplu pentru ca toate problemele lumii ”să se rezolve” brusc.
Iată de ce e atât de obsesiv preocupată de Donald Trump, care o înfurie la culme și prin pozițiile sale independente de consensul progresist, și prin cele proamericane, și prin cele pro-israeliene, încât a sărit calul și după al doilea atentat la viața lui.
A luat-o pe arătură virtual întreaga presă de stânga, în frunte cu MSNBC, Irish Times, The Guardian, etc, etc. În loc să tematizeze incitarea la violențe și asasinat conținute în obsesivele condamnări ale candidatului republican, de către Kamala Harris și sicofanții ei democrați, care-l tot califică pe Trump drept ”rasist”, ”nazist” și ”Hitler”, aceste organe de propagandă ale stângii extreme au găsit vinovată victima atentatului de pe terenul de golf din Florida.
Spre a-și acoperi dadarismele (what-about-ismele) menite să inverseze rolurile făptașilor și victimei, Irish Times și The Guardian se lansează în prolixe comentarii pline de afirmații și trimiteri false, la faptele altora decât ale lui Trump, dar atribuite lui și lui J. D. Vance prin asociere, sau la presupuse nefăcute (imaginare) din vorbele candidaților la președinție și vicepreședinție. Rezultatul acestor manevre pune lucrurile în cap. Din țintă a puștii unui adept fervent al Partidului Democrat doldora de ură pe Trump, liderul dreptei americane a devenit ”făptașul”, vinovat pentru degradarea atmosferei politice americane și, în ultimă instanță, ce incredibil circ, pentru atentatele asupra propriei persoane.
Au existat, ce-i drept și câteva excepții notabile. Puține de tot. Între ele, fostul ziar german de dreapta, Frankfurter Allgemeine Zeitung, precum și cel american de stânga sau extremă stânga, Washington Post.
Ambele par să fi înțeles necesitatea ca, în interesul prezervării (sau restabilirii) stabilității politice, administrația Biden-Harris să amelioreze siguranța și să ridice semnificativ nivelul de securitate (precar) alocat fostului președinte și actualului candidat republican la președinție
Dar cu o floare nu se face primăvară. Nici cu două
Cu o asemenea ”presă” ticăloasă, incapabilă sau, mai precis, nedoritoare să distingă între victime și făptași, medii de pseudo-informare în masă tipice republicilor bananiere, nu e de mirare ca intelectul multora, în Vest, obișnuiți să aibă încredere în ziarele occidentale, s-o ia pe miriști.
Iar capacitatea de a analiza situația realist și de a decide judicios a administrațiilor apusene să plece la rândul ei pe câmpii.
Cât timp nu ne recuperăm capacitatea de a distinge realitățile și de a lua hotărâri adecvate, în loc să orbecăim în minciuni ideologice, cât timp nu ne reclădim presa liberă, Putin și teroriștii vor continua să câștige, democrațiile să se destabilizeze, iar noi să trăim după reguli impuse de barbarie.
Or, în acest tip de confruntare nu va exista remiză. Întrucât una din tabere vrea s-o nimicească pe cealaltă, una din părți va birui. Cu cât confruntarea durează mai mult, cu atât agresorii se vor bucura de șanse suplimentare.
Articol publicat inițial pe site-ul petreiancu.com
