« Amprenta cechistă. O tiradă a președintelui rus trădează exasperarea lui față de regimurile democratice. Cu siguranță, slăbiciunea lor îi convine, dar în ochii lui Putin au marea vină de a fi imprevizibile: « Paradoxul este că mâine situația s-ar putea schimba: asta e problema. De exemplu, vor avea loc schimbări politice interne după următoarele alegeri. Într-o zi o țară urmărește cu insistență cutare sau cutare obiectiv și, a doua zi, apar schimbări în politica internă și încep să-și dorească să atingă obiective uneori complet diferite, chiar opuse, cu aceeași insistență și același tupeu. Cel mai frapant exemplu este programul nuclear iranian. O administrație [americană] a luat o decizie, a venit alta, totul a fost inversat și totul a mers în direcția opusă. Cum să lucrezi în astfel de condiții? Unde sunt reperele? Pe ce să te bazezi? Unde sunt garanțiile? Sunt acestea „regulile” despre care ni se spune? Cât de stupid!». Înțelegem frustrarea agentului KGB. Câte operațiuni admirabil orchestrate au căzut din cauza imponderabilelor electorale! Atâtea personaje din Occident cultivate cu insistență de serviciile rusești ale căror cariere sunt întrerupte absurd de acuzații de corupție!
Războiul ideologic împotriva Occidentului
Putin nu înțelege deloc civilizația occidentală. În schimb, are un instinct infailibil pentru ceea ce o poate distruge. El se concentrează pe relativism, pe care în Occident avem tendința de a-l confunda cu obiectivitatea: „Există multe civilizații și nici una dintre ele nu este mai bună sau mai rea decât cealaltă”, proclamă el. Anatema lui cade însă asupra universalismului: faptul că regulile care nu sunt impuse de el se aplică tuturor este insuportabil pentru el. Putin este un fără-de-lege în sensul literal al cuvântului. „Civilizația nu este un concept universal, unul pentru toți — asta nu există”, insistă el. Este supărat de moarte pe rușii care părăsesc terenul de joacă civilizațional al „lumii ruse” pe care el o consideră proprietatea sa: „Desigur, este interzis să-ți trădezi civilizația. Duce la haos general, este nefiresc și dezgustător, aș spune.”
În 1947, după discursul lui Jdanov, occidentalii au înțeles: confruntarea cu regimul stalinist se situează și pe plan ideologic. Discursul de la Valdaï ar trebui să ne conducă la o conștientizare similară. Nihilismul distructiv al lui Putin atacă fundamentele civilizației noastre. Președintele rus încearcă să ne nege trecutul. Din secolele V-IV înaintea erei noastre, Grecia și apoi Roma au conceput universalul, au lansat o reflecție asupra naturii și a legii, asupra avantajelor și dezavantajelor diferitelor regimuri politice, asupra corupției acestor regimuri, cu privire la rolul justiției în supraviețuirea cetății și legătura necesară dintre politică și morală. Toate au constituit bazele civilizației occidentale. Tocmai intuiția universalului la antici și în creștinismul occidental este cea care a permis mai târziu dezvoltarea științei. În schimb, relativismul cultivat de Putin duce la proliferarea superstițiilor și șarlataniilor care reprezintă o amenințare la adresa adevăratei cunoașteri. Acest discurs condamnă poporul care crede în el la incapacitatea de a se pune în locul celuilalt, îl lipsește de sentimentul de apartenență la o umanitate comună care stă la baza adevăratei civilizații. Comparați piesele lui Eschil și Euripide, pline de empatie față de perșii și troienii învinși, cu urletele de hienă ale propagandei ruse și vom vedea că, încă o dată, Putin minte când spune că nicio civilizație „nu este mai bună sau mai rea decât alte.”
Ofensiva Hamas și apariția „noii ordini mondiale”
Pentru oricine se întreabă cum ar putea arăta „noua ordine mondială” a cărei apariție Putin a celebrat-o în discursul său de la Valdaï, este suficient să citească reacțiile propagandei de la Kremlin la ofensiva Hamas și totul devine clar. Bloggerii militari și oaspeții obișnuiți ai talk-show-urilor lui Soloviov și Compania se delectează literalmente de „succesul militanților palestinieni, care au cucerit mai mult teritoriu în 24 de ore decât au reușit forțele armate ucrainene în 4 luni de contraofensivă”, și de „palma răsunătoare” adusă Israelului și serviciilor sale de informații. Soloviov dă tonul și această temă se repetă uneori cuvânt cu cuvânt în fiecare zi, pe toate canalele: „Toate legendele care au înconjurat Israelul au fost distruse. Domul de fier? Un fiasco. IDF? Un fiasco. Servicii israeliene? Un fiasco. Tancurile israeliene, cele mai bune din lume? Un fiasco.”
Poziția Rusiei trebuie să fie clară, explică deputatul Guruliov, care este plin de admirație pentru ofensiva Hamas: „Israelul este aliatul Statelor Unite, Hamas și Iranul sunt aliații noștri. Președintele a descris perfect sarcinile și obiectivele noastre în discursul său la forumul Valdaï”. Soloviov se simte obligat să clarifice: „Sunt evreu, dar nu sunt israelian. Sunt de partea patriei mele, Rusia.”
De unde toate aceste manifestări de entuziasm? Există o cauză imediată, rezumată în mod inimitabil de propagandistul Mardan care își freacă mâinile că „broasca globalistă va fi deturnată din Ucraina și va lucra pentru a încerca să stingă focul etern al Orientului Mijlociu.” Jurnalistul Dmitri Popov își lasă să se vadă ura față de președintele ucrainean: „Toate primele pagini, toate știrile de televiziune vorbesc despre Israel. Și, undeva în colț, Zelensky se zvârcolește în plin sevraj din cauza dependenței de lumina reflectoarelor. […] Prioritatea Occidentului în ceea ce privește furnizarea de arme și bani este în mod clar Israelul, și nu Ucraina, care oricum va fi abandonată mai devreme sau mai târziu.” Bloggerul Sacha Kotz exultă: „Occidentul este infinit mai preocupat de soarta Israelului decât de cea a Ucrainei capricioase și indocile, iar asistența pentru Israel va fi un bun pretext pentru a redirecționa ajutorul și eforturile Occidentului.” Oare Putin anticipa această pleașcă, atunci când a declarat în discursul său de la Valdaï din 5 octombrie: „Aproximativ patru până la cinci miliarde de dolari pe lună ajung în Ucraina prin diverse canale — împrumuturi, subvenții de tot felul etc. De îndată ce oprim acest lucru, totul se va termina într-o săptămână. Totul. Același lucru este valabil și pentru sistemul de apărare: imaginați-vă că livrările de arme se opresc mâine – într-o săptămână muniția se va epuiza.”
De neînlocuitul Serghei Markov evidențiază un alt avantaj pentru Rusia al ofensivei Hamas, creșterea prețului petrolului în urma acestui război. Sergueï Markov este din nou cel care explică motivul principal pentru euforia Kremlinului și a ideologilor săi în serviciu: „Ofensiva Hamas este un fiasco al lumii unipolare. Washington și Bruxelles sunt în mare parte responsabile pentru moartea israelienilor și palestinienilor. Din moment ce nu ești capabil să conduci lumea, ești exclus din Olimpul Mondial!”.
Neputința Occidentului iese la iveală: „Israelul este într-o singurătate tragică”, notează Mardan. „Și nu bătrânul decrepit Biden, care își bâlbâie sprijinul, e cel care îi poate liniști pe israelieni”.
Soloviov insistă: „Nu ați vrut să vorbiți cu Rusia? Iată rezultatul.” Noua ordine mondială se manifestă în pedeapsa care cade inevitabil asupra celor care pariază pe Statele Unite și Occident în loc să asculte Rusia și să se alăture taberei sale: în 2008, Georgia a pierdut două provincii, în 2014, Ucraina a pierdut Crimeea și întrucât lecția nu era suficientă, în 2022 și-a pierdut provinciile din est, în 2023, Armenia care a trădat Rusia a pierdut Karabakh-ul, iar Israelul, care dorea să încheie un acord cu Arabia Saudită fără a cere permisiunea Moscovei, a fost pedepsit cu moartea mii de cetățeni ai săi. Prezentatoarea TV Olga Skabeeva este nerăbdătoare în timp ce așteaptă actul final: „În mod clar, Statele Unite nu se ridică la nivelul de putere hegemonică globală. […] Tot ce rămâne este să-l vezi pe Xi Jinping incendiind Taiwanul și apoi se va termina, această lume se va schimba pentru totdeauna.”
Nu este de mirare că jurnaliștii oficiali au grijă să sublinieze că Putin nu are nimic de-a face cu aceste evoluții care, potrivit lui Dmitri Popov, au loc „din cauza legilor dezvoltării istorice”, Putin descriind pur și simplu aceste legi. Liderii de la Kremlin sunt atât de optimiști, încât Putin s-a declarat chiar gata să accepte aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană, pentru că este convins că slăbirea Statelor Unite îl va lăsa stăpân în Europa: „Să vedem cum evoluează această situație. Ucrainenii vor să se alăture UE — lăsați-i să se alăture acesteia; europenii sunt gata să le accepte – lăsați-i să accepte…”.
Tabloul lumii pictat de Putin și de susținătorii săi amintește de oglinda distorsionată creată de diavol, pe care Andersen o descrie pe prima pagină din Crăiasa Zăpezii: „Frumosul, binele s-au reflectat acolo și au dispărut aproape în întregime; dimpotrivă, tot ce era rău și neplăcut ieșea în evidență și lua proporții excesive. […] Cei mai buni și cinstiți oameni păreau monștri; cei mai frumoși păreau falși […] Când un gând înțelept sau evlavios trecea prin mintea unui om, oglinda se încrețea și tremura. […] în sfârșit se realiza un progres enorm, incalculabil: abia din această zi am putut vedea exact ce se întâmplă cu lumea și cu oamenii. Au alergat prin univers cu celebra oglindă, iar în curând nu a mai existat o țară, nici un om care să nu se reflecte în ea cu forme caricaturale…” Într-o zi, oglinda s-a spulberat într-o infinitate de cioburi minuscule: „Mulți oameni au încasat în ochi acest praf fatal. Ajuns acolo, acesta a rămas, iar oamenii au văzut totul rău, totul urât și totul pe dos. Ei au văzut doar defectele fiecărei creaturi, defectele tuturor; deoarece fiecare dintre fragmentele imperceptibile avea aceeași proprietate ca întreaga oglindă”. Văzându-l pe Putin și pe propagandiștii săi jubilând în fața celor mai abominabile atrocități și sărbătorind aceste orori ca pe anunțul unei noi lumi „mai drepte”, avem impresia, ca micuțul Kay din poveste, că ei sunt cei care au primit drept în inimă un ciob de oglindă infernală. »
Sursa: DeskRussie.fr
