M-am bucurat să citesc variatele articole și interviuri care au apărut pe platforma “Sens Politic” de la lansarea ei din luna mai. Salut atât apariția acestui spațiu de dialog și reflecție cât și ideea de a căuta și da sens Politicii.
În ultimele decenii am avut adesea discuții cu mulți oameni – dintre prieteni, amici din rețelele de socializare sau cu oameni cu care am interacționat în piețe, la cozi sau în conferințe și dezbateri – despre politică. Unii se miră de interesul meu vechi pentru sfera politică și se miră că promovez ideea de implicare în viața politică. Totul pleacă de la înțelesul (Sensul) pe care-l dăm “politicii”. Cei mai mulți oameni cu care am discutat despre subiect după ‘89 asociază termenul de “politică” cu practici și fenomene ca “hoția” și “corupția”. Având în vedere această percepție, nu-i de mirare că mulți sunt sceptici atunci când le vorbesc cu pathos și perseverență despre Politică și despre oportunitatea și nevoia de implicare politică.
Și voi continua să vorbesc despre aceste lucruri, deși îmi asum și faptul că adesea voi fi neînțeles sau chiar privit cu suspiciune. Și asta pentru că sensul pe care eu îl acord Politicii este cel originar, care e legat de Viața Cetății (Polis). După cum scrie și în DEX când este definită politica: “formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective.”
Pentru mine, și mulți alții, politica nu este despre ce combinații și furtișaguri a făcut nu știu ce ales, despre ce a zis sau scris un politician despre altul sau despre cine a mai părăsit un partid sau grup politic. Astfel de lucruri și multele asemenea țin de “politicianism”, un fenomen asociat politicii și care – având în vedere firea oamenilor și dinamicile socio-afective – va fi mereu prezent acolo unde există oameni, interese divergente, competiții și diverse resurse limitate. Și totuși nimic din toate acestea nu poate evacua sau uzurpa cu totul sensul politic, dimensiunea comunitară a politicii. Fie că vorbim de felul în care se colectează gunoiul din cartierele unde locuim, de nivelul taxării, de calitatea și dimensionarea actului medical, de respectarea drepturilor și libertăților fundamentale dintr-o țară, de accesul cetățenilor și entităților la o justiție dreaptă și eficientă, de resursele de energie din cadrul UE sau de răspunsul la războiul și criza umanitară din Ucraina.
“Nici un om nu este o insulă” (după cum bine observa John Donne), iar asta implică că natura umană mereu ne va conduce spre relaționări cu alții, inclusiv de ordin politic. Iar aceste relaționări și aranjamente dintre oameni (persoane, familii, comunități, regiuni, țări, zone) pot fi făcute pe baza unor reguli și principii clare, respectând demnitatea și identitatea fiecăruia și nevoia de a negocia cadre și înțelegeri reciproc avantajoase (adică o politică bună) ori pe baza impunerii forței brute, a ucazului, a dictaturii sau dezordinii (adică o politică proastă). Abordările maximaliste nu ajută în sfera politică, dar nu putem înlătura idealurile și principiile din sfera politică decât cu riscul de a repeta greșeli încercate deja în istorie sau a aluneca spre regimuri politice în care cei mai mulți oameni nu sunt respectați. De aceea mulți dintre noi prețuim anumite valori și principii care să ghideze viața politică și publică a comunităților, a țărilor. Enumăr aici doar câteva dintre ele (cu titlu exemplificativ, nu exhaustiv): Libertatea (personală, economică, religioasă, politică), Responsabilitatea (pentru alegeri și acțiuni), Domnia Legii (Stat de Drept), Economie de Piață (inițiativă privată într-un cadru corect cu șanse egale), Justiție liberă și eficace, Respect pentru Persoană, Familie, Comunitate, Presă Liberă.
Pentru mine, și mulți alții, Politica a fost și rămâne despre astfel de aspecte și deziderate. E despre felul în care construim spații (la nivel local, regional, național și internațional) în care persoana umană – în variatele ei valențe și dimensiuni – își caută sensul și fericirea. E chiar și despre iubirea și respectul față de semeni, nu doar despre nevoile și dorințele personale legitime.
Și dacă Politica este (măcar) în parte despre lucrurile menționate mai sus, asta înseamnă că ea are Sensuri ce merită discutate și rafinate. Și la nivel ideatic și publicistic și la nivel practic, al acțiunii și coagulării politice. Al demersurilor de a înțelege, convinge și construi inițiative și comunități și de a relaționa și interacționa principial și realist cu alte inițiative, comunități, entități și persoane.
Pentru mine, personal, acesta a fost unul din lucrurile pe care le-am descoperit și admirat în adolescența mea în Omul și Liderul Politic – Corneliu Coposu. Un om care și-a păstrat coerența doctrinară și statura morală chiar și în cele mai neprielnice circumstanțe (închisoarea politică din anii ‘50-‘60 și linșajul mediatic la care a fost supus în anii ‘90). Un lider politic care a reconstruit un partid și a gândit un vehicul politic (CDR) care chiar și după moartea lui și-a lăsat o amprentă bună în devenirea democratică a României din tranziție.
Idei și repere bune avem, iar contextul social-politic și istoric ne developează multe nevoi și oportunități de a da Sens și o nouă vitalitate Politicii. Nu ne rămâne decât să dialogăm, să căutam, să construim, să negociem, adică să dăm și un alt sens și înțeles Politicii.
