Și dacă noi n-am mai vrea să credem minciuna ce s-ar întâmpla? Și dacă noi n-am mai vrea să urmăm îndemnurile și manipulările politicienilor și ale servitorilor lor ce s-ar întâmpla? Și dacă noi?
De mulți ani mă întreb așa și nici un răspuns nu izvorăște singur de nicăieri. Minciuna continuă să domine lumea noastră românească, deși ne-am eliberat de cea comunistă, pe care nimeni n-o mai credea, dar acest lucru se subînțelegea doar, nimeni nu îndrăznea să spună pe față asta. De fapt nu nimeni, ci foarte puțini, iar numărul lor îi făcea vulnerabili și ușor de ascuns de ochii restului lumii, chiar de exterminat, așa cum se întâmplă în toate regimurile totalitare.
România este un stat pe cale de dezintegrare nu din pricină că maghiarii își doresc autonomia Ținutului Secuiesc, ci pentru că demnitarii statului acționează ca niște tâlhari de drumul mare, fie și cu mănuși, pentru că, în cel mai bun caz, îi acoperă pe cei care devalizează țara și îi deturnează pe cetățeni spre subiecte laterale, lipsite de semnificație majoră pentru soarta lor. Iar eu mă mai întreb o dată și tac:
Și dacă noi, într-o bună zi, am refuza să-i mai votăm? Și dacă noi, într-o bună zi, am începe să fim preocupați de supraviețuirea statului numit România, nu numai de aceea a propriei noastre familii? Întrebări la care nu există răspuns, ceea ce nu înseamnă că nu trebuie să ni le punem din când în când, măcar în anii cu alegeri de vreun fel. Și dacă noi, toți cei care nu suntem ei, ni le-am pune?…
Excelent text! Scurt si la obiect! Un semnal de alarma, dar si o chemare la actiune!