E democrația pe ducă? Extremismul rămâne, iată, la putere și în Vest. E curios cum se perpetuează el la cârmă. Și nu, nu doar Nicușor Dan începe să aibă mari probleme mari de credibilitate, mai ales după ce a refuzat să valideze legea antilegionară a României. Ci și șeful executivului german. Dimpreună cu partenerii lui de coaliție social-democrați.
Germania e condusă de un cancelar de centru-dreapta, creștin-democrat. Și totuși, extrema stângă a rămas în mare parte la putere, la Berlin, în ciuda lipsei majorității parlamentare. Cum face extrema stângă să se mențină la butoane, când poporul îi retrage dreptul de a rămâne la ele, o trimite în opoziție și cere împărțirea puterii de către centriști cu dreapta conservatoare și cea zisă populistă? De pildă când principalul partid ales e CDU și aproape o treime din electorat votează AFD?
Simplu. Acaparează controlul asupra justiției
Manevra a avut loc în varii țări. S-a demarat în SUA, cu banii fundației Soros, care a cumpărat cu mulți bani electorate, finanțând generos candidați de extremă stânga în alegeri de procurori din cele mai diverse zone ale Americii. Și s-a produs și în Israel. Unde guvernul a ajuns la un moment dat să nu mai poată guverna decât sub imperiul unui drept de veto arogat de procurorii generali și de judecătorii Curții Supreme. și al
Un scandal de proporții a stârnit curajul creștin-democraților lui Friedrich Merz de a opri in extremis, nominalizarea, la Curtea Constituțională, a unei judecătoare probabil plagiatoare și extremiste de stânga. E vorba de judecătoarea Frauke Brosius-Gersdorf.
Propulsarea magistraților la Curtea Supremă, la care lucrează 16 judecători constituționali, se face în Germania aparent democratic. E nevoie, pentru accesul lor în fruntea justiției germane, de două treimi din voturile Bundestagului.
Or, în forul legislativ german majoritatea nu mai aparține stângii.
Întrucât însă CDU s-a declarat de acord să se supună, în numele apărării democrației, unor restricții nedemocratice, care reclamă izolarea draconică a populiștilor, sistemul german funcționează cu democrația pusă în paranteze și cu o majoritate în care extrema progresistă dispune de pârghii decisive. Cu voturile Partidului (postcomunist) Stânga, al SPD și al ecologiștilor.
Dat fiind că numirea de judecători la Verfassungsgericht, deci la Curtea Constituțională, nu se poate face decât cu două treimi din voturi, creștin-democrații și social-democrații s-au ajutat în trecut reciproc.
Dar pe atunci, stânga nu se radicalizase ca acum. Când mari părți din ea au ajuns să semene mai degrabă cu fascismul stalinist decât cu social-democrația unor Willy Brandt și Helmut Schmidt. Ceea ce însă CDU, o formațiune reformatată progresist de madam Merkel, nu pare să fi înțeles până la scandalul actual. Așa că n-a văzut inițial nicio problemă în a susține neavenite și a procura necesarele două treimi pentru alegerea lor prin recurs la voturile deputaților extremei stângi woke, socialiste, comuniste și ecologiste.
Așa s-a ajuns la candidatura unei extremiste de stânga ca Frauke Brosius-Gersdorf
Tovarășa cu pricina favorizează manipularea woke a limbii germane utilizate în Constituție, vaccinurile anti-corona obligatorii, precum și dreptul statului de a nu pedepsi niciun avort, nici măcar cele vădit criminale, efectuate după 22 de săptămâni de graviditate.
Mai mult. Prima propoziție a Constituției germane, o lege fundamentală pe care Frauke Brosius-Gersdorf vrea s-o amendeze și lingvistic, afirmă că ”demnitatea omului e intangibilă”. Or, d-na Frauke vrea s-o atingă.
Ea nu e o susținătoare a ideii demnității omului în orice condiții. În opinia ei, ”a considera că demnitatea omului e valabilă oriunde există viață umană ar fi o eronată concluzie biologistic-naturalistă”, după cum nota, îngrozit, Jan Fleischhauer în ”Focus”. Mă gândesc și eu, cutremurat și înfiorat la culme: mi-ar plăcea să-i las ei dreptul de a stabili ce prunc apt de viață nu se mai bucură, în ochii justiției și promotorilor eutanasierii, de dreptul la demnitate, care i s-ar fi acordat aiurea, din considerente ”biologistic-naturaliste”, astfel încât ar putea fi ucis cu impunitate?
Scandalul de pomină iscat de revoltătoarea ei ridicare pe scut de către SPD a pornit în urma zecilor de mii de proteste ale unor cetățeni indignați de ieșirile judecătoarei.
Apărătorii ei încearcă să răspândească multă ceață, indicând faptul că Brosius-Gersdorf ar fi adoptat și poziții pasămite ”de dreapta”, cum ar fi un prag de pensionare de 70 de ani. Ceea ce n-ar fi o revendicare a stângii.
N-o fi, neapărat. Dar hai să fim serioși. Până și Stalin îi înfierea pe bolșevicii ”deviaționiști”. Fie ei de ”dreapta”, sau de ”stânga”. Ceea ce nu-i făcea pe bolșevici, marxiști și comuniști să fie mai puțin bolșevici, marxiști și comuniști.
Șoseaua spre Gheena
Drumul către iadul antidemocrației e pavat în Vest la fel ca și celelalte căi ducând rapid și cumplit spre infern. Cu intenții bune. Cu intenția ”salvgardării” democrației.
Care, conform elitei progresiste, n-ar fi, chipurile, amenințată de extremiști de stânga, ci doar de cei de dreapta de la AFD, astfel încât de cei din urmă s-ar impune o separare mult mai netă și dură decât disocierea, în practică vagă sau inexistentă, de comuniști.
Ca atare, social-democrații i-au jucat pe nas cancelarului, care promisese în campanie că ”se va termina cu (extremismul de) stânga”, și au propus-o pe Frauke Brosius-Gersdorf la Curtea Supremă, trecând cu vederea și faptul că teza ei de doctorat conține pasaje întregi identice cu dizertația soțului ei. Indicii de furt intelectual și plagiat în teza de doctorat a juristei Frauke Brosius-Gersdorf a descoperit și confirmat și cercetătorul austriac, Stefan Weber.
Concluzii în parte triste și amare
Dar ce la pasă extremiștilor de stânga, dacă pot impune la cârma justiției germane o judecătoare în stare să dea lumină verde proiectelor de suflet ale mișcării woke? De pildă să pună pe butuci frânarea imigrației necontrolate și reformarea sistemului prin care s-a abuzat ani de zile în Germania de dreptul la azil politic?
Alegerea controversatelor judecătoare ultraprogresiste a fost oprită, pe moment, în Germania. Dar e clar ce s-a încercat. Iar tentativa impunerii lor la Curtea Supremă provoacă prejudicii incomensurabile. Pentru că distruge credibilitatea politică și instituțională, fără de care democrația germană nu va supraviețui. I se știrbește credibilitatea cancelarului, care una a promis în campanie și alta face în realitate, precum și, implicit, cea a guvernului.
Mai grav. Politizarea stângistă a Curții Constituționale, singura instituție, care nu s-a discreditat plenar, ci se mai bucura de încrederea unei covârșitoare majorități a națiunii, sfărâmă și ultimele resturi de fiabilitate și credibilitate acordată de electorat ancorelor sistemului politic, guvernamental, parlamentar și instituțional german.
Text publicat inițial pe site-ul petreiancu.com
