Corneliu Coposu, Your Servant

Timp de lectură 3 min.

Am vrut să pun titlul “Corneliu Coposu, servitor-ul dumneavoastră”, dar mi-a fost teamă că în vremurile în care trăim, în care rectitudinea morală pare să nu aibă mare valoare, ar fi fost greșit interpretat.

De ce am folosit varianta engleză? Pentru că am citit scrisoarea reginei Elisabeta a II-a la 70 de ani de la accesiunea la tron, unde, după ce în primul paragraf îl menționează pe tatăl ei, regele George al VI-lea, regina scrie :

“As we mark this anniversary, it gives me pleasure to renew to you the pledge I gave in 1947 that my life will always be devoted to your service.”

[“În acest moment aniversar, îmi face plăcere să vă reînnoiesc angajamentul pe care l-am făcut în 1947 că viața mea va fi mereu în serviciul dumneavoastră”]

Această frază e de neînțeles pentru politicianul român al anilor 2020 și din păcate pentru multă lume. Cum să avem o viață dedicată serviciului pentru țară, pentru popor? Politicienii cred că sunt aleși ca să ne conducă, nu să fie în serviciul nostru. Aroganța și auto-suficiența lor nu lasă loc nici măcar unei umbre de îndoială. Sa fii în serviciul cuiva e rușinos pentru ei. Cocoțați în Casa Poporului, rolul lor e să ne fie șefi, să ne conducă.

Corneliu Coposu, născut acum 108 ani, pe 20 mai, face parte, daca vreți, din aceeași generație cu Regina Elisabeta, cu Regele Mihai, cel pe care l-a iubit atât de mult. Dintr-o familie de luptători pentru Unire, înrudit cu Iuliu Maniu, Corneliu Coposu a crezut în Dumnezeu și în tară. Unirea Ardealului cu Vechiul Regat în 1918 și crearea României Mari au dat un țel nobil întregii lui generații. Să servească pentru a construi țara mult visată.

Și în ciuda a ceea ce a trăit, cedarea Ardealului, un război nimicitor, ocupația sovietică, anii de pușcărie politică si dictatura comunistă, crezul lui a rămas în permanență același. Nu a acceptat sa-l trădeze pentru a avea o viața mai bună, nu a vrut să plece definitiv în străinătate când i s-a propus asta la revenirea din domiciliul forțat, nu a vrut niciun fel de onoruri nici după 1989.

Cu o mare încăpățânare, nu a vrut nici avere lumească, nici poziții de onoare, ci doar a vrut sa servească țara așa cum a știut mai bine. Continuând ceea ce știa de la părinți si de la mentorul lui, Iuliu Maniu, a vrut doar sa se pună în slujba țarii și înainte de 1947 și după 1989, așa cum a crezut mai bine. Democrație, societate civilă, economie de piață, dreptate socială, nu erau cuvinte goale pentru el. 

Un creștin, pe care numai crezul în Dumnezeu l-a ținut in viață în cei 17 ani și jumătate de pușcărie cruntă, Corneliu Coposu știa că cea mai mare virtute este smerenia și cel mai mare păcat este păcatul trufiei.

A-l înțelege nu este ușor, mai ales când ni se susură adesea la ureche că un mic compromis ajută, că e mai bine așa, că numai așa se poate accede si urca.

Vorbele lui Iuliu Maniu, pe care le repeta deseori, “cu principiile nu se negociază niciodată”, l-au ajutat să rămână întotdeauna drept, atât în temniță, cât și în anii de după 1989. Și a fost întotdeauna un servitor. Al țarii si al poporului. Si daca ne-ar fi scris astăzi o scrisoare, ar fi semnat, întocmai ca și regina Elisabeta a II-a :

« Your Servant »

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.