„Înainte de toate trebuie să vă mărturisesc că mă simt profund umilită de faptul că sunt obligată (obligată de mine însămi, de propria mea conștiință) să iau cuvântul în adunarea generală a Academiei Române împotriva unei asemenea revărsări de ură, de vulgaritate, de calomnie și obscurantism care m-a întors în timp pe vremea revistei „Săptămâna” și revistei „România Mare”.
Ani de zile am fost atacată în același stil și cu aceeași violență și nu am răspuns niciodată pentru că mi se părea mai ușor să suport calomnia decât să mă cobor și să mă murdăresc combătând-o.
Acum însă nu este vorba de mine și oricât ar părea de ciudat nu este vorba nici de Cărtărescu. Este vorba de Academia Română, de faptul că propunerea de a fi primit în Academie unul dintre cei mai cunoscuți scriitori în viață, votat în unanimitate de secția de specialitate a putut declanșa sub această cupolă un val de însemnătăți de o asemenea violență. Primit sau nu în Academie, Cărtărescu rămâne același scriitor, dar această pată de pe imaginea Academiei, încă una pe lângă atâtea de la 1948 încoace, nu se va șterge.
Am luat cuvântul ca să mă adresez oamenilor de știință care ocupă majoritatea locurilor de sub această cupolă, savanților care nu au timp să citească romane de 1000 de pagini chiar dacă sunt traduse în multe limbi și iau mari premii internaționale așa cum nici eu nu le citesc pentru că nu le-aș înțelege operele, dar asta nu m-a împiedicat să-i votez cu inima zvâcnind de mândrie pe când le numărau în cv-uri sutele de citări internaționale. Slujim fiecare în felul nostru valoarea din care ne construim nu numai propriul destin, ci și destinul țării noastre.
Am luat cuvântul ca să vă conjur să nu vă lăsați manipulați de ură, invidie, frustrări care sunt tot atâtea urme de luptă împotriva valorii, să vă împiedic să nu mai așezați încă o pată pe lângă atâtea altele de după 1948 pe obrazul Academiei Române”
Sursa: pagina personală de Facebook a doamnei Ana Blandiana
