Pe mulți, recenta ieșire în decor a prim ministrului Ilie Bolojan i-a siderat. Pe drept. Căci șeful guvernului României, un om altfel smart și bine pregătit a derapat. Acum circulă alăturea cu drumul în reacție la furtul intelectual comis de unul din subordonații săi din executiv.
Premierul României, Ilie Bolojan, rămăsese, până azi, una din ultimele speranțe, alături de poporul român și de protestele sale, de ameliorare a situației dezastruoase a unei țări post-comuniste nereformate de mulți ani, a cărei justiție continuă să fie captivă. O țară tarată rău, ca atare, de marea corupție. Corupție mare care continuă să-i devalizeze pe români cu impunitate, profitând de Lia Savonea la ÎCCJ și de miniștri ca eternul dregător Cătălin Predoiu, azi la interne, și cu urmașul său de la ”justiție”, Radu Marinescu, devoalat în mod convingător, de curând, ca plagiator, de excelenta publicistă, Emilia Șercan.
Aflu de la ea în urmă cu puțin timp că ”Bolojan a declarat că ”lucrurile de care este acuzat [Radu Marinescu] nu s-au întâmplat în mandatul de ministru, sunt de 15–20 de ani în urmă”.Și, dixit Bolojan: ”încerc să îmi evaluez colegii după ceea ce fac în mandatele de miniștri”.
Șercan a comentat public această declarație amintind că ”nici Dragoș Anastasiu nu a dat șpagă de supraviețuire în mandatul de viceprim-ministru, și nici Ionuț Moșteanu nu a mințit în CV-ul propriu în timpul mandatului de ministru al Apărării”.
Perfect adevărat.
Anastasiu și Moșteanu au demisionat după niște discuții avute cu Ilie Bolojan. Pentru că lumea, pe bună dreptate, se revoltase.
Deci se poate.
Ce nu se poate este, înainte de orice, modul în care vorbește gura fără Bolojan. Nu se pot articula fără jenă maximă, din poziția de premier, enormitățile și contradicțiile care-i ies pe gură.
De pildă când afirmă imbecilitatea morală de tip regim autoritar, care nu suportă presa liberă, potrivit căreia, țineți-vă bine, ”cu cât cei care ocupă funcții publice sunt mai mult atacați – motivat sau nu – și, din cauza acestor atacuri, ne pierdem autoritatea, cu atât riscul să nu mai fim performanți e…mare”.
Ce să înțelegem altceva decât că Bolojan vrea să ne întoarcem la ceaușism, când TVR avea voie să transmită două ore pe seară, de laude la adresa dictatorului?
Complet intolerabil e și modul în care premierul ia apărarea unui hoț de idei care și-a plagiat evident teza de doctorat, furând mai mult de jumătate din ea, cu afirmația grotescă potrivit căreia Bolojan și-ar evalua miniștrii ”în funcție de ce fac în timpul mandatului lor”.
Am căzut de pe scaun auzind gogomănia asta calificată. Dacă nu-i o cruntă ticăloșie.
Cum adică? N-a mințit Marinescu în timpul mandatului său când și-a negat vinovăția de plagiator și a aruncat cu noroi în complet nevinovata Emilia Șercan? Care și-a făcut cu vârf și îndesat datoria față de români? De ce nu-i evaluează premierul și această minciună? Comisă ca ministru!
Oare ce-i în capul premierului?
Chiar crede Ilie Bolojan că astfel își va spori capacitatea de reformă și popularitatea în rândul celor ce contează la vot și în spațiul public românesc? Va deveni PNL mai simpatic dacă ce-a mai rămas din bietul partid nefericit al Brătienilor se dă de partea celor ce-o linșează de ani și ani de zile pe Emilia Șercan, pentru că-și face datoria dându-i în vileag pe furi, pe hoții de idei, de doctorate și de bani mulți, care se încasează în funcții dobândite pe bază de doctorate?
În condițiile deteriorării masive a credibilității instituțiilor și guvernului României, a puterilor statului eșuat, în fruntea cărora s-au cocoțat politicieni și magistrați aparent foarte corupți, premierul pare să se fi dat cu gașca infectă care a capturat justiția. Și statul. Iar dacă nu, chiar așa crede Bolojan că poate redresa țara și o repune pe făgașul reconstrucției și unor reforme vitale? Cu asemenea declarații?
Cu atacuri vomitive la adresa puținei prese cu adevărat independente, cu acoperirea prin tăcere a linșajului unei ziariste, cu violarea abjectă a celor mai sacrosancte principii ale meritocrației și cu tolerarea în funcția de ministru a unui incompetent care n-a realizat nimic, dar absolut nimic în materie de refacere a încrederii în capturata justiție românească?
Rușine, domnule Bolojan. Rușine.
De-acum încolo, te văd pe tobogan. Dacă nu pui frână bruscă și nu întorci macazul te văd rău, alunecând în hău, dimpreună cu toți ceilalți neaveniți și expirați. Și cu partidul tău.
Text publicat inițial pe site-ul petreiancu.com
