Auschwitz și trivializarea comparativă

Timp de lectură 5 min.

Este nevoie de multă ignoranță, prostie și imoralitate ca să compari situația dintr-un cămin românesc de bătrîni administrat abuziv, pe ascuns, ilegal, într-un stat membru NATO și UE cu lagărul nazist de exterminare de la Auschwitz, unde au fost uciși peste 1.100.000 de oameni. Mai este vorba și despre o lipsă de imaginație, precum și de o incapacitate de a înțelege diferențele cruciale dintre diferitele forme ale răului. S-ar putea spune că este o expresie a excepționalismului românesc, dacă nu am fi văzut același clișeu repetat pe mai multe meridiane. Niște americani și occidentali la fel de inteligenți și de culți au comparat închisoarea de la baza militară americană Guantanamo, unde au fost închiși teroriștii de la 9/11, cu lagărul de la Auschwitz-Birkenau. Unii indivizi chiar nu înțeleg ce a fost Holocaustul. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, care este evreu ucrainean, și-a atras o avalanșă de critici pe plan internațional cînd – într-un discurs pe Zoom rostit în fața membrilor Knesset, parlamentul israelian – s-a trezit să compare invadarea țării sale de către Rusia cu Holocaustul. Iar mulți i-au reproșat că nu i-a menționat pe gardienii ucrainieni ai lagărelor de concentrare și exterminare. A fost reamintit faptul că pe 1 iulie 1941, liderii noii republici ucrainiene desprinse de Uniunea Sovietică a organizat pogromul de la Liov (Lviv). Riscurile trivializării comparative sunt enorme.

În timpul regimului comunist, ignoranța unora era scuzată prin argumentul că aveau un acces redus la informație. După căderea comunismului însă, lipsa de acces la informație nu mai este o scuză pentru cei care spun că ”era mai bine în comunism.” Crimele comise de regimurile totalitare nu sunt comparabile cu nimic altceva. Naziștii, la fel precum comuniștii, au comis crime împotriva păcii, crime de război și crime împotriva umanității. Pentru toate acestea, au fost judecați de către Tribunalul internațional de la Nürnberg, iar mulți au fost condamnați și executați. Pe sovietici și pe imitatorii lor comuniști din statele satelit (români, polonezi, chinezi etc.) nu i-a judecat încă nimeni. Tocmai de aceea acum repetă rușii anumite crime în Ucraina, la o scară mult mai redusă însă, pentru că nu i-a tras nimeni la răspundere. În epoca digitală și a accesului instantaneu la informație, despre toate acestea cei care sunt interesați se pot informa. 

Ar trebui să  fie însă un imperativ categoric civilizațional autoinformarea despre ce a fost Holocaustul. Pentru că altminteri, nu poți înțelege niciodată prezentul și nici viitorul, și te apuci să compari orice lucru care ți se pare grav sau în neregulă cu manifestarea supremă a răului, lagărele naziste de exterminare (nimeni nu folosește comparația cu Sobibor, Treblinka, Majdanek, Chelmno, Belzec, unde prin însumare au fost mai multe victime decît la Auschwitz, oare de ce?). 

Ar trebui să  fie un imperativ categoric civilizațional autoinformarea despre ce a fost Gulagul. Unii indivizi nu înțeleg ce a fost cu comunismul în România pentru că nu înțeleg ce a fost comunismul în general, iar în primul rînd în Uniunea Sovietică. Și ce este, pentru că mai sunt cîteva state comuniste în lume. Oare cîte?

S-au scris mii de texte despre Auschwitz, Sobibor, Treblinka, Majdanek, Chelmno, Belzec, precum și despre toate micile, marile și megafabricile morții. Cercetătorii de la United States Holocaust Memorial Museum au documentat de-a lungul Europei antisemite, naziste și colaboraționiste, un număr de 42.500 lagăre și ghetouri, oricare dintre ele mult mai groaznic decît nefericitul azil de bătrîni din Voluntari sau din oricare alt azil. De ce nu sunt comparate azilurile de bătrîni de la noi cu cele din alte părți ale lumii? Starea azilurilor de bătrîni din diferite state este o reflectare destul de fidelă a stării morale și intelectuale a națiunilor respective. Existența unor asemenea locuri în țara noastră este posibilă datorită unui lanț al slăbiciunilor, din care fac parte toate verigile sociale, politice, mediatice, nu doar niște administratori corupți. De cîți ani a fost nevoie pentru ca statul și societatea să rezolve problemele copiilor străzii? Și oare au fost ele rezolvate cu adevărat?

Lagărele de concentrare și exterminare naziste au fost unice și incomparabile. În ultimă instanță, singurele comparații se pot face cu lagărele de concentrare bolșevice, inventate de bolșevicii Lenin și Troțki, perfecționate de Stalin. Gulagul.

Înainte să închei, am două recomandări de lectură, pentru două tipuri de cititori. 

Prima este pentru cei care nu au prea mult timp, dar totuși vor să înțeleagă ce a fost lagărul de exterminare folosit în mod abuziv pentru comparații imorale și neavenite: este vorba despre o carte tradusă în limba română, Auschwitz. Naziștii și soluția finală de Laurence Rees (cunoscutul producător BBC). A doua este pentru cei care își vor găsi timp să studieze Holocaustul în ansamblu: cele 7 volume  publicate (împreună cu Indiana University Press) din The United States Holocaust Memorial Museum Encyclopedia of Camps and Ghettos, 1933-1945

Abuzurile de la căminul de bătrîni din Voluntari au fost posibile din pricina unui sistem corupt în care s-au combinat dorința de profit a unor afaceriști cu incompetența administrativă, unii de la privat, alții de la stat. Orice s-ar spune, comunitatea locală din Voluntari știa de azil, mulți au povestit, unii chiar au reclamat, lucrurile au continuat o perioadă, dar pînă la urmă s-a intervenit și s-a pus capăt abuzurilor. Nu este prea tîrziu să se pună capăt abuzurilor care există și în alte cămine de bătrîni. Cînd Armata Roșie a eliberat lagărul de la Auschwitz, întreaga planetă a fost șocată de imaginile celor cîțiva supraviețuitori. S-a spus că nu a știut nimeni, dar (ca să dau un singur exemplu) eroul polonez al rezistenței, Witold Pilecki, ofițer de cavalerie, și-a provocat arestarea și internarea la Auschwitz, după care a evadat și a scris un raport pe care l-a trimis liderilor occidentali, ca să știe ce se petrecea acolo. Dar nimeni nu a intervenit și nimeni nu ar fi putut interveni pentru a pune capăt ororilor, care au continuat, cu mii de morți zilnic. La sfîrșitul războiului era prea tîrziu.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.