SensPolitic: Credeți că a trecut destul timp de la atacul Federației Rusie asupra Ucrainei pentru a ajunge la câteva concluzii asupra reacției României?
Armand Goșu: Timp suficient a trecut, problema este că nu avem informații verificabile. Nici noi, cetățenii acestei țări și nici partenerii României, cât ar fi ei de aliați strategici. Administrația Iohannis este de departe cea mai secretoasă dintre toate administrațiile care s-au perindat în România în ultimii 30 ani. Guvernul nu face comunicare strategică. Poate că nici nu are mare autoritate. În istoria recentă a României, nici un președinte n-a acumulat atât de multă putere, câtă are Iohannis astăzi. Deci, președintele e principalul responsabil. Doar Iliescu în mandatul 1990-1992 a mai avut o majoritate confortabilă și a controlat toate instituțiile din zona pe apărare, politică externă și securitate, așa cum se întâmplă astăzi. Ca și în cazul lui Iliescu, istoricii o să aștepte 30 de ani până ce se deschid primele arhive americane și britanice, ca să înceapă să înțeleagă care a fost de fapt reacția României, a oficialilor de la București, la agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Pentru că arhivele românești vor fi foarte probabil periate. Vedem cum multe documente sunt distruse de serviciile secrete. Iar asta se întâmplă de ceva vreme. Îmi pun speranța în documentele externe, diplomatice, militare, de intelligence ale statelor străine despre România. Până atunci, o să fim martorii unor exerciții propagandistice, mai mult sau mai puțin reușite din partea oficialilor români.
SensPolitic: Ați declarat că Putin prezidează colapsul unui imperiu secular, dar ține asta de inevitabilitatea unui ciclu istoric care condamna Rusia cu specificitățile sale, cu ratarea modernizării de tip sovietic-comunist, sau e un accident care provocat de autocratul Vladimir Putin?
Armand Goșu: La sfârșitul primului război mondial marile imperii teritoriale s-au prăbușit. A început cu cel rus, în februarie 1917, a urmat cel german, apoi cel austro-ungar și otoman. Numai că, procesul de prăbușire a Imperiului rus a început prea devreme, războiul mondial era în toi, interesele prea mari, astfel încât Rusia în loc să se concentreze asupra sa, la presiunea mai ales a Franței, a continuat războiul, pregătind terenul pentru victoria loviturii de stat bolșevice.
Ca să răspund pe scurt: da, ține de inevitabilitatea ciclurilor istorice. Numai că Rusia a amânat prăbușirea imperiului încercând să păcălească istoria, schimbându-și numele și ideologia. O primă parte a procesului de descompunere a imperiului s-a petrecut în 1917-1918, a doua etapă în 1990-1991, iar la 24 februarie 2022 a început a treia etapă a destrămării imperiului. Vom vedea dacă această ultima etapă va fi decisivă sau va mai urma încă una.
Sens Politic: În analizele dumneavoastră revine constant rolul fluxurilor de bani Est-Vest și retur, credeți că regimul putinist așa cum arată el de ani buni era posibil în absența unor politici mercantile și a atitudinii aparent realist-pragmatice care pentru profit ignora panta pe care mergea Putin și alimenta investițiile acestuia în tehnologie de război?
Armand Goșu: Nu cred că e vorba de o politică mercantilă aici, ci despre o politică care refuză orice valori etice. Ține de specificul de sute de ani al Europei această politică botezată în domeniul relațiilor internaționale realism sau neo-realism, la fel cum introducerea valorilor morale în politica externă de către președintele Woodrow Wilson a rămas un fir roșu al politicii externe americane în ultima sută de ani. Deci, paradigma americană e diferită de cea germană, franceză sau italiană. Asta ar putea să explice abordarea diferită a relației cu Rusia. Ce e permis la Berlin și Paris, nu e acceptabil la Washington DC. De unde și disponibilitatea clasei politice, lumii academice, intelectualilor publici, oamenilor de cultură și artă să primească finanțări generoase din partea oligarhilor ruși, în vreme ce America e mult mai puțin permisivă. Iar contactele cu rușii atent monitorizate.
