Sens Politic: Acum o săptămâna, presa rusă din exil a publicat o listă cu 804 persoane urmărite de Kremlin pentru a fi declarate „agenți străini”. Subiectul n-a stârnit mare interes. Poate și pentru că publicarea listei s-a suprapus cu turneul european al lui Zelenski, vizita la Londra, Paris și Bruxelles. Numele dumneavoastră figurează pe acea listă. Sunt puțini străini acolo, l-ați menționat într-o postare pe generalul american Ben Hodges; marea majoritate a celor de pe listă sunt ruși, personalități cunoscute din mai multe domenii. Ne puteți explica ce înseamnă asta și dacă vă simțiți amenințat?
Armand Goșu: Nu e vorba de o simplă listă, e o anchetă mult mai complexă despre funcționarea cenzurii din Rusia. Listele, sunt două liste, sunt partea cea mai spectaculoasă a acestei investigații din cauza unor nume de personalități din Rusia care sunt menționate acolo. Prima listă cu peste 800 de nume conține persoanele monitorizate pentru a fi declarate “agenți străini”; pe a doua listă cu peste 400 de nume de “persoane influente”, găsim oameni de media, actori, cântăreți etc. Pe prima listă apare numele fostului premier Kasianov, a lui Hodorkovski, fost oligarh, eliberat după 10 ani de lagăr, în decembrie 2013, numele noii generații de oameni politici de opoziție, Oleg Kașin, Ilia Azar, de comentatori și analiști de mare prestigiu, Ekaterina Șul’man, Aleksandr Golț, Konstantin Eggert, Vladislav Inozemțev, Andrei Zubov, Serghei Graciov etc. E o onoare pentru mine să fiu pe această listă, nu cred că m-am simțit vreodată mai confortabil cu astfel de vecinătăți.
Sens Politic: Spuneți că lista e rezultatul unei anchete jurnalistice. Așteptăm amănunte, ce fel de anchetă?
Armand Goșu: E vorba de o anchetă jurnalistică care a durat câteva luni și a fost realizată de un consorțiu de publicații, în rusă și germană, dar toate apar în Occident. Deci, chiar dacă sunt în limba rusă, aceste publicații sunt scoase în afara Rusiei, cu redacții care lucrează în diverse capitale din Europa. Eu am primit de la un ziarist rus link-ul la Vajnîe istorii, unde este lista în care apare menționat numele meu. Dar sunt articole de analiză și în Aghentura, în Sistema – Radio Svoboda, Mediazona, Țentr Dosie și în prestigiosul cotidian Süddeutsche Zeitung. Mai erau și alte câteva publicații implicate, dar îmi scapă acum numele lor.
Aceste redacții au avut acces la cea mai mare scurgere de date din istoria instituției care se ocupă cu cenzura în Rusia, e vorba de Roskomnadzor. Denumirea întreagă este: Federal’naia slujba po nodzoru v sfere…. pe românește Serviciul Federal de Supraveghere a comunicațiilor, tehnologiei și mass media. Roskomnadzor este principala instituție care stabilește cine este indezirabil pentru puterea de la Kremlin. Practic, curăță spațiul informațional din Rusia pentru a împiedica accesul la opinii care contrazic poziția oficială. După începerea războiului, Roskomnadzor a blocat site-uri, a îngreunat accesul la unele pagini de rețele sociale, a întrerupt emisiuni radio și televiziune. Această investigație ne arată că Roskomnadzor a monitorizat pe cei care au fost critici cu acțiunile puterii, a întocmit dosare în vederea declarării drept “agenți străini” a celor care îndrăzneau să contrazică propaganda oficială.
Sens Politic: Care este procedura, de ce te “faci vinovat” pentru a ajunge indezirabil pentru Kremlin, ca să te monitorizeze în vederea declarării oficiale drept “agent străin”?
Armand Goșu: Simplu, ești critic la adresa lui Putin. În același timp – și toate analizele citite de mine insistă asupra acestei detaliu – nu există o procedură clară, totul este foarte subiectiv. Putea să fie ceva standardizat, adică de la 5 postări critice în sus începe monitorizarea. Sau dacă postarea ta are audiență de peste o sută de mii. Sau interviurile tale sunt preluate de un număr de publicații online, să zicem peste trei publicații. Ceea ce ar însemna că ai audiență foarte mare.
Sens Politic: Cu această ocazie cred e util să ne amintim de acel document MAE din mai 2022, trimis din eroare către mai multe redacții, unde puteam citi: „De acum înainte, toate articolele semnate de Armand Goșu, indiferent de ton, vor fi puse în RP (revista presei) Știri eliminate”. E numai o coincidență, sau chiar există afinități elective între cenzorii din Rusia și cei care practic cenzurau informația care ajunge la vârful Ministerului nostru de Externe? Credeți că sunteți prea prea pro-ucrainean nu numai pentru Moscova, ci și pentru autoritățile de la București?
Armand Goșu: Nu cred că e o simplă coincidență. Nu doar ADN-ul instituțional ci și cel direct, biologic. Pe de o parte, instituții precum MAE și SIE n-au fost niciodată reformate, doar cosmetizate. Nici un eșec, oricât de grandios ar fi fost, n-a condus la o evaluare serioasă a conducerii acestor instituții. Cel mai cunoscut exemplu este epopeea MAE-servicii legată de oligarhul moldovean fugar, Vladimir Plahotniuc, pe care l-au susținut ani de zile din motive care ar trebui atent analize, nu doar de către istorici, ci și de către procurori. Nu doar că nu s-a făcut nici un audit, nici o analiză, nici o anchetă, ci cei implicați direct în susținerea lui Plahotniuc au fost avansați și trimiși ambasadori în capitale importante, iar alții au fost ridicați în grad. Chiar și astăzi, nu puțini din guvernul României, parlament și servicii încă mai plâng după Plahotniuc.
Cei care conduc instituțiile în zona de politică externă și securitate au același comportament ca liderii comuniști dinainte de decembrie 1989. Nimeni nu răspunde de nimic, orice eșec, oricât de mare, poate fi împachetat și prezentat publicului drept un mare succes. La fel face astăzi Putin cu înfrângerile din Ucraina, ele sunt manevre, regrupări tactice, oricum numai nu eșecuri. La Moscova ca și la București a supraviețuit același complex de superioritate, antidemocratic, specific nomenklaturii, ideea că: “noi avem mereu dreptate”; “noi știm, voi sunteți proști”; “noi repurtăm succes după succes, nu eșuăm niciodată”.
Spuneam că e mai mult decât ADN instituțional. E și ADN ereditar. România are în poziții importante în sistemul de securitate, apărare și politică externă pe copiii sau nepoții celor care au venit cu diviziile “Tudor Vladimirescu” și “Horia, Cloșca și Crișan” formate în URSS. Acei militari români căzuți prizonieri, trecuți de partea URSS în lagăre, unde au deprins noțiunile de marxism-leninism și principiile luptei de clasă, au participat activ la instaurarea regimului comunist în România. Copiii lor au păstrat controlul asupra domeniului foarte sensibil de politică externă și securitate după 1989. Au aruncat steagul Uniunii Sovietice și-l flutură plin de entuziasm pionieresc pe cel al SUA.
Întrebați de poziționarea neconvingătoare a României în fața agresiunii Rusiei. Aici, nu e vorba doar de incapacitatea diplomației române de a urma exemplul Poloniei care a înțeles uriașa miză a Ucrainei pentru securitatea Europei. E mai mult decât atât, este pesemne simpatia pentru Putin în unele cercuri din România.
În relația cu Ucraina a dominat etno-business, cu implicarea MAE, SIE, SRI, Armată, cu diverse asociații patronate de ele prin care s-au sifonat bani, în numele “interesului național”. Ar fi necesar un audit instituțional aici, dar procurorii militari nu-și fac timp să treacă pe la serviciile secrete, să controleze aceste afaceri. Iar recent, reluarea scandalului Bâstroe, spune foarte mult despre lipsa de imaginație a celor cu putere de decizie din zona MAE – servicii secrete. E de un cinism feroce să reclami la Comisia Europeană că Ucraina, care luptă eroic de un an să respingă agresiunea Rusiei, că face lucrări de dragare pe Bâstroe, ca să mențină circulația pe brațul Chilia pentru a transporta cereale, arme, muniții etc. România ar trebui să mulțumească pentru asta Ucrainei. Nu odată străinii s-au plâns de faptul că statul român nu draghează Dunărea, iar malul stâng se colmatează, astfel că navele circulă pe partea bulgară. Alte țări ar putea să reclame România la Comisia Europeană pentru că nu draghează Dunărea punând în dificultate circulația fluvială. Poate vine Ucraina să dragheze și Dunărea de la Turnu Severin la Silistra, dacă Ministerul Transporturilor de la București nu e în stare s-o facă. Cât despre dragostea pentru ecologie a elitei de la București, numărați câte hactare de pădure au fost ilegal defrișate în ultimii 20 de ani, de când MAE tot învârte placa cu ucrainenii care distrug Delta pentru că dragheză canalul Bâstroe.
Sens Politic: Să ne întoarcem la investigație. Ce fel de documente, de informații sunt acolo? Cum au fost sustrase?
Armand Goșu: Este vorba de peste 2 milioane documente, corespondență a Roskomnadzor. De fapt, instituția cheie în această investigație este Glavnîi radiociastocinîi Țentr, adică Centrul principal de frecvențe radio, abreviat în limba rusă, GRCeȚ. De la acest GRCeȚ s-au scurs documentele care ne ajută pe noi să vedem cum funcționează cenzura în Rusia. Este vorba de corespondența dintre Roskomnadzor și GRCeȚ, care dezvăluie nume și diverse situații de criză, începând cu 2021, dar mai ales după 24 februarie 2022, adică după începerea agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei. Asta mi se pare partea cea mai interesantă a investigației și ea a fost discutată tot weekendul trecut de redacțiile în limba rusă cu emisiuni pe youtube. Deci această anchetă nu a trecut defel neobservată și nediscutată în presa internațională.
Aceste investigații sunt foarte utile pentru că ne ajută să înțelegem de ce, în ciuda investițiilor americane și europene în redacții independente de știri care fac emisiuni în limba rusă, impactul acestor emisiuni în Rusia este destul de scăzut. S-a pornit de la premisa că dacă rușii, cetățenii obișnuiți, vor afla adevărul despre ce se petrece în Ucraina, atitudinea lor față de război se va schimba. Premisa este corectă. Problema e alta: autoritățile de la Moscova blochează cu mult succes accesul publicului din Rusia la informația alternativă, la orice informație care contrazice narațiunea Kremlinului.
Sens Politic: Pe listă figurați ca „agent străin”. Cum ați ajuns acolo?
Armand Goșu: Lista au făcut-o jurnaliștii de investigație după ce au cercetat peste două milioane de documente. Au identificat 804 nume. Primele persoane la care s-a deschis “dosar” au fost puse pe listă în 28 decembrie 2020. Apoi au fost adăugate foarte puține, până la 10 iulie 2021, când crește abrupt numărul celor monitorizați. Din cele 804 persoane din listă doar 140 au fost declarate oficial „agent străin” iar numele lor sunt incluse în registrul „agenților străini” de la Ministerul de Justiție al Federației Ruse.
Sintagma „agent străin” apare în legislația rusească în 2012, anul revenirii lui Putin la putere, care a fost însoțită de mari, de uriașe, proteste politice. Obsesia lui Putin era că occidentalii pregătesc prin diverse fundații finanțate din străinătate, o revoluție colorată care să-l răstoarne din fotoliul de la Kremlin. Astfel, legea viza fundațiile care primeau finanțare din străinătate. N-a existat un mare entuziasm în aplicare legii în primii ani. Cota lui Putin a crescut după anexarea Crimeii în 2014, ceea ce-l făcea imun la orice critică, astfel încât nu-i mai păsa. În contextul implicării rusești în alegerile prezidențiale americane, în 2017, autoritățile americane au cerut ca Russia Today și Sputnik să se înregistreze pentru a putea desfășura activitate pe teritoriul SUA ca „agenți străini”, în virtutea unei vechi legi americane. Putin a pus semn de egalitate între „agent străin” din legislația americană și „agent străin” din legislația rusească și a reluat tema declarând toate instituțiile media străine de pe teritoriul Rusiei drept „agent străin”. La începutul lunii mai 2021, în registrul cu „agenți străini” de la Ministerul de Justiției al Rusiei erau 17 instituții media, în primul rând americane, Radio Svoboda, Golos Ameriki, dar și 62 de cetățeni ruși. Extinderea legislației și la oameni care primeau stigmatul „agent străin” s-a produs la începutul lunii decembrie 2020. De atunci începe și lista noastră cu cele 804 nume. Explozia de „agenți străini” vine după 10 iulie 2021, adică după summitul Biden – Putin de la Geneva și înainte cu câteva zile ca Putin să publice celebrul articol despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor, care anunța practic războiul de astăzi.
Sens Politic: Ce ce întâmplă concret când ești declarat „agent străin”?
Armand Goșu: Dacă ești ziar sau site de știri și comentarii, toate știrile și comentariile trebuie să le începi cu un text standard, potrivit căruia publicația e agent străin. Dacă e persoană fizică, atunci textul sună cam așa: acest material/articol este produs și distribuit de un „agent străin”, urmează numele acestuia, așa cum figurează în registrului „agenților străini” de la Ministerul Justiției. Deci, dacă faci o postare pe o rețea socială, oricare, postarea trebuie să înceapă cu – acest materiale/articol este produs și distribuit…. șamd. După acest paragraf de șapte rânduri, spui ce dorești să spui. În fine, nu ce dorești, pentru că închid pe alt articol din Codul Penal. Dar, dacă omiți să notezi că ești „agent străin”, împotriva ta poate începe urmărirea în instanță și poți fi condamnat. Deja s-au pronunțat primele condamnări pe această speță în Rusia.
Dacă o asociație sau o persoană este declarată „agent străin”, trebuie să prezinți periodic situația financiară autorităților ruse privind încasările, cheltuielile, ce ai pe inventar, situația locativă, să publici periodic rapoarte privind activitatea, audit privind situația financiară. Dacă ești o publicație, imediat pierzi publicitatea, dacă ești asociație, nimeni nu mai lucrează cu tine. De pildă, au fost asociații pentru ajutorarea femeilor abuzate, a copiilor abandonați, a celor care au probleme cu alcoolul… după ce au fost declarate „agenți străini” instituțiile statului cu care lucraseră până atunci n-au mai vrut să colaboreze.
Sens Politic: Și dumneavoastră cum ați ajuns pe listă? Nu mi-ați răspuns.
Armand Goșu: Nu știu cum am ajuns pe listă. Sunt foarte puțini cetățeni străini acolo. Nici nu aveam ce căuta acolo, de fapt.
Sens Politic: Dar când ești declarat „agent străin”, ți se spune pentru ce?
Armand Goșu: Da, abia când ești introdus în registrul Ministerului Justiției de „agenți străini”, atunci afli de ce, scrie pe site-ul ministerului. De exemplu, un statistician, Serghei Șpil’kin, care explică de un deceniu cum se fură alegerile în Rusia, a fost declarat acum o săptămână „agent străin”. Anunțul oficial este cam așa: Șpil’kin a răspândit informații mincinoase despre instituțiile rusești, a încercat să discrediteze Comisia Electorală Centrală și a redactat rapoarte pentru agenți străini. Aici se referă la diplomați străini sau la fundații străine. Întotdeauna trebuie să fie ceva cu niște străini, ca să induci stigmatul, ideea că este în slujba spionajului străin, adică e un trădător. Ideea este că doar „agenții străini”, trădătorii pot să se îndoiască de Putin, să critice sistemul electoral și să acuze fraudarea alegerilor. Patrioții n-ar face asta niciodată.
Sens Politic: Sunteți acolo mai mulți cetățeni străini, de ce vă urmăresc?
Armand Goșu: Suntem puțini străini, printre cele 804 nume. Din cei care nu au legătură cu fostele țări sovietice, sau nu sunt căsătoriți cu cetățeni ai Rusiei sau ai fostelor țări sovietice și mai puțini. Un general american Ben Hodges, bulgarul Hristo Grozev, excepțional ziarist de investigație la Bellingcat, poate mai sunt câțiva și nu i-am găsit. Eu sunt luat în “lucru” în aceeași zi cu generalul Hodges, 16 iunie 2021. Asta e data la care Roskomnadzor a început monitorizarea, adică să facă dosar pentru fiecare în parte. Din 28 decembrie 2020, de la primele primele trei persoane, până la începutul lunii iulie, sunt puține nume adăugate pe listă. Abia după 10 iulie 2021 va crește numărul celor monitorizați. În cazul fiecăruia, Roskomdanzor s-a adresat CRCeȚ ca să înregistreze orice amprentă electronică, deci să monitorizeze strict. Tot ce scriem, interviuri, postări pe rețelele sociale, tot este înregistrat. La Roskomnadzor se redactează o spravka, un referat despre fiecare, care este înaintat Ministerului de Justiție care introduce persoana respectivă în registrul „agenților străini”. Nici unul dintre cetățenii străini care au făcut obiectul investigațiilor Roskomnadzor nu a fost inclus în registru. Nici nu cred că s-ar putea să fim declarați „agenți străini”, pentru că nu văd cum ne-ar sancționa. Ce să ne facă? Să ne oblige ca tot publicăm să înceapă cu paragraful – acest material este produs și distribuit de un agent străin…? Cum ne sancționează? Mă cheamă statul rus la tribunal să plătesc amendă penală? Dacă aveam rude în Rusia, Azerbaidjan sau Belarus, cred că aș fi putut avea probleme, dar nu e cazul.
Sens Politic: Ce sens avea să vă declare pe dumneavoastră “agent străin”?
Armand Goșu: Nu știu de ce am fost pus pe listă. Ești declarat “agent străin” ca să fi stigmatizat. Pentru a fi decredibilizat în fața publicului din Rusia sau oricum, din fostul Imperiu sovietic. Deci, cineva a fost deranjat de ce am spus. Nu știu ce putea să deranjeze. Eu împlinesc în curând 30 de ani de când scriu și vorbesc despre Rusia, în presa din România sau în cea străină.
Sens Politic: Spuneți că nu știți cum ați ajuns acolo. Și, totuși, o instituție de la Moscova știe. Presupun că vă puneți această întrebare, de ce? Ați supărat Ambasada Rusiei la București, cine v-a pus pe listă?
Armand Goșu: Nu știu dacă includerea mea pe listă are legătură cu activitatea mea din România. Nu cred că Ambasada Rusiei la București este vinovată de apariția numelui meu pe lista celor monitorizați pentru a fi declarați „agenți străini”. Selecția numelor e făcută la alt nivel la Moscova, de către Procuratura Generală, conducerea Ministerului de Interne, serviciile secrete etc. Deci, de undeva din zona asta.
De asemenea, n-are legătură nici cu războiul, cu articole și interviuri din ultimul an, monitorizarea fiind începută la 16 iunie 2021, adică cu 8 luni înainte de declanșarea războiului Rusiei din Ucraina.
Interviu realizat de Alexandru Gussi, 16 februarie 2023
