« De vreo doi ani încoace, mă străduiesc să explic că problema politică nr. 1 a României e alternanța la guvernare. Adică trecerea în opoziție a celor care organizează alegerile. Ultima dată așa ceva s-a întâmplat în 2008. În acel an, C.P.T. Tăriceanu, care condusese un guvern minoritar după divorțul de T. Băsescu, a pierdut alegerile și atât el, cât și partidul său și-au făcut bagajele și au plecat de la Palatul Victoria. De atunci încoace, PSD și PNL au făcut pe dracu-n patru pentru ca, separat sau împreună, să nu mai plece de la putere.
În 2012, s-au aliat înainte de scrutinul local, l-au răsturnat pe MRU, apoi au câștigat și alegerile pentru primării și consilii, și pe cele parlamentare. În 2016, cele două partide divorțaseră, dar PSD, care controla majoritatea parlamentară cu mână forte, s-a folosit de instalarea tehnocratului Cioloș, după drama de la Colectiv, ca să obțină la parlamentare 45%, cel mai bun scor al său din istorie, și să guverneze ca și cum ar fi avut de două ori mai mult.
În 2020, alegerile au fost făcute de Ludovic Orban, șef al unui guvern minoritar, care a pierdut scrutinul: el nu a mai fost premier, dar partidul său a rămas la putere – mai întâi prin Cîțu, apoi prin Ciucă și Ciolacu. În 2024, șefii PSD și PNL au eșuat și-n încercarea de a intra în finala prezidențială, și-n cea de a obține împreună majoritatea la legislative, dar cele două formațiuni politice s-au regăsit și-n guvernul Ciolacu 2, și-n cel care va fi condus de Bolojan.
Pentru ca absența alternanței să nu fie remarcată, PSD și PNL au exploatat diverse resurse și chipuri. În 2014 și 2025, s-au agățat – PNL cu entuziasm, iar PSD, cu jumătate de gură –, de alegerea unor președinți care veneau din afara celor două partide, și anume Klaus Iohannis și Nicușor Dan. În 2021, cooptarea USR și UDMR în majoritate a lăsat impresia, pentru foarte scurt timp, că guvernarea e cu totul alta decât cea de până atunci, mai ales că pesediștii au stat pe bară. În 2025, e cam la fel ca-n urmă cu patru ani, cu diferența că acum rămân la Palatul Victoria atât PNL, cât și PSD. Iar rotativa, căci nu o putem uita, a simulat schimbarea în modul cel mai neconvingător cu putință.
Fără alternanță, democrația e ea însăși mimată. Riscul e ca prețul degradării democratice să fie plătit de partidele coalizate acum cu PSD: e vorba, în primul rând, despre USR, dar și despre UDMR și PNL, asociate cu pesediștii în vremea lui Ciolacu. UDMR s-a salvat mereu fiindcă a avut miniștri serioși, iar PNL – întrucât are un nume greu de îngropat.
După cele 9 luni petrecute la Palatul Victoria acum patru ani, useriștii au fost stigmatizați fie ca incompetenți, fie ca necooperanți. PSD a condus campanii de presă care i-au discreditat tocmai pe cei care voiau reforme. Singurul lucru la care se pricepe, mai bine ca oricare altul, partidul condus acum de Grindeanu e blocarea schimbării și discreditarea reformiștilor.
Va fi oare, de data asta, altfel? »
Cristian Preda
Sursa: ComunitateaLiberală.ro
