« Președintele poate anula moștenirea afgană a lui Biden ajutând Israelul să elimine amenințarea nucleară a Teheranului.
Acestea sunt mizele strategice în timp ce președintele SUA reflectează dacă să sprijine Israelul în bombardarea instalațiilor nucleare ale Iranului. Deși pierde războiul, dar refuză în continuare demantelarea programului său nuclear, conducerea iraniană speră că dl. Trump va veni în ajutorul său cu o nouă rundă de diplomație menită doar să câștige timp.
Totuși, după cum a declarat în repetate rânduri președintele Trump, Iranul poate opri ofensiva israeliană acceptând să își închidă programul nuclear. Să-și demonteze capacitățile de îmbogățire a uraniului sub supraveghere internațională, să-și distrugă centrifugele și să permită inspecții viitoare fără restricții. Refuzul Iranului de a face acest lucru, chiar și cu riscul de a-și pierde o mare parte din puterea militară convențională și din comandanții de rang înalt, arată că regimul își dorește o armă nucleară mai mult decât își dorește pacea.
Lumea întreagă urmărește cu atenție cum va reacționa Donald Trump – mai ales conducătorii autoritari de la Moscova și Beijing. Va ajuta el un aliat apropiat să elimine o amenințare globală la adresa păcii și să slăbească un membru al „axei” adversarilor Americii? Sau va asculta vocile din tabăra împăciuitorismului american, de stânga și de dreapta, care se tem mai mult de folosirea forței decât de un regim radical înarmat nuclear?
Unii susțin că, din moment ce Israelul se descurcă atât de bine, nu este nevoie ca SUA să se implice în conflict. Însă, oricât de capabil și ingenios ar fi Israelul, nu dispune de puterea de foc necesară pentru a distruge din aer toate instalațiile nucleare ale Iranului. Agenția ONU pentru energie atomică afirmă că Israelul a avariat serios instalația subterană de îmbogățire de la Natanz. Însă rămâne Fordow, săpat sub un munte. Distrugerea facilității de la Fordow necesită bombe americane cu penetrare adâncă și avioane capabile să le lanseze.
Alții se tem că sprijinirea Israelului va atrage represalii iraniene împotriva trupelor americane și va extinde conflictul. Dar tocmai cu astfel de amenințări a venit Iranul dacă Israelul ar fi atacat – iar până acum nu le-a pus în aplicare. Iranul știe că un asemenea atac ar atrage un răspuns american mult mai înspăimântător decât niște bombe lansate asupra instalațiilor sale nucleare.
Izolaționiștii spun că bombardarea Iranului ar reprezenta o nouă intervenție de tip schimbare de regim (nation-building), dar nimeni nu vorbește despre trimiterea de trupe americane la sol. O incursiune terestră israeliană este, de fapt, mai probabilă dacă SUA nu bombardează instalația de la Fordow. Distrugerea siturilor nucleare ar putea duce la încheierea mai rapidă a războiului, cu un cost mai redus în vieți omenești de ambele părți.
Precedentul creat de Biden este relevant aici, și nu doar în privința Afganistanului. Când Rusia a invadat Ucraina, iar proxy-ii iranieni Houthi au atacat nave americane în Marea Roșie, strategii lui Biden au ezitat să răspundă ferm, de teamă că ar „escalada” conflictul. În practică, asta a însemnat că Rusia și Iranul au fost cei care au decis când și cum să escaladeze. Domnul Trump nu-și poate permite să se lase prins într-o astfel de capcană.
Iranul sau proxy-ii săi ar putea recurge la acte teroriste împotriva americanilor – dar acest lucru nu este un lucru nou. O fac de zeci de ani, începând cu atentatul din 1983 asupra cazărmii pușcașilor marini din Liban și cel asupra Khobar Towers în Arabia Saudită, în 1996. Singura dată în ultimii 25 de ani când Iranul s-a abținut a fost după invazia americană în Irak, care l-a înlăturat pe Saddam Hussein. Atunci, ayatollahii s-au temut că ar putea fi următorii pe listă.
Toate acestea înseamnă că ne aflăm într-un moment crucial pentru credibilitatea capacității de descurajare a noii administrații Trump, la fel de important ca pentru Israel. Lumea întreagă evaluează fiecare nou președinte – chiar și pe unul precum domnul Trump, care a mai ocupat această funcție. El a candidat la realegere cu imaginea de pacificator, iar adversarii Americii urmăresc cu atenție ce înseamnă asta în fața presiunii și a amenințărilor strategice.
Dacă SUA nu este dispusă să ajute unul dintre cei mai apropiați și mai loiali aliați ai săi să ducă la capăt eliminarea amenințării nucleare iraniene într-un spațiu aerian necontestat, mesajul transmis către China va fi că nu există nicio șansă ca SUA să apere Taiwanul. Toți vor înțelege asta – de la comisarii Kremlinului până la liderii comuniști din Beidaihe.
Dar dacă domnul Trump ajută Israelul să impună propriile sale linii roșii împotriva programului nuclear al Iranului, poate transmite un mesaj clar: descurajarea americană înseamnă din nou ceva. Dezastrul din Afganistan și celelalte eșecuri ale anilor Biden vor părea tot mai îndepărtate în oglinda retrovizoare a istoriei. »
Sursa: Editorial The Wall Street Journal
