« Încep cu o mărturisire. Nu mi-a plăcut deloc hotărârea CCR din 6 decembrie. Am resimțit-o ca pe o suspendare a dreptului meu la vot. Sunt milioane de alți cetățeni care au avut aceeași reacție. În plus, eram convins că Lasconi va învinge. Porneam de la constatarea că partidele izolaționiștilor – AUR, SOS, POT – luaseră la legislative mai puține voturi decât Georgescu, Simion și Terheș la prezidențiale și, deci, că bulgărele de zăpadă anti-UE se oprise din rostogolire. Sondajele făcute după anulare nu mă pot convinge, fiindcă ele înregistrează și furia unei bune părți din cele două tabere care aveau finaliștii, dar și realinieri influențate de alte emoții și nemulțumiri, în primul rând de prelungirea șederii lui Iohannis la Cotroceni și de confirmarea lui Ciolacu în fruntea guvernului.
Dacă las la o parte simpatia politică și emoțiile, sunt obligat să constat că hotărârea Curții constituționale a setat un cadru. Care va influența în mod covârșitor ce se va petrece la noul scrutin prezidențial programat deocamdată în 4 și 18 mai. Iar întrebarea pe care mi-o pun este: până unde va merge politica democratică a CCR?
Înainte de a răspunde la ea, aș vrea să notez un lucru care a fost ignorat în cvasi-totalitatea comentariilor despre alegerile din 24 noiembrie și despre hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024. Și anume faptul că, în baza constatărilor prezentate în CSAT, apoi desecretizate și luate în seamă de judecătorii CCR, aceștia nu puteau să-l descalifice pe Georgescu. Într-adevăr, legea electorală nu le îngăduie să scoată din cursă un candidat după ce l-au validat. Altfel spus, CCR are posibilitatea de a nu valida o candidatură – a și făcut-o în 5 octombrie, atunci când a eliminat-o din cursă pe D. Șoșoacă – dar nu pot descalifica pe unul care fraudează, ci doar anula tot scrutinul. Argumentul folosit pe 5 octombrie e important. Îndrăznesc să spun că e mai important decât decizia din 6 decembrie, care privește doar un aspect al chestiunii abordate de CCR în cazul Șoșoacă. Argumentul care a scos-o din cursă a fost acela că un candidat la președinție e obligat, precum un președinte ales sau precum oricare partid, să „promoveze integritatea sistemului democratic și a instituțiilor fundamentale” și „să respecte caracterul democratic al statului și valorile și principiile pe care acesta se întemeiază”. CCR a oferit numeroase exemple care arătau – în mod convingător, adaug eu – că gesturi publice și declarații ale Dianei Șoșoacă încălcaseră aceste valori și negau ordinea constituțională, promițând o alternativă nu la guvernarea actuală, ci la un regim democratic.
De ce n-a fost eliminat din cursă și Georgescu? Sau Simion? Sunt întrebări pe care le pun mulți azi, după anularea întregului scrutin. Ar fi fost ei eliminați dacă erau depuse contestații, cum s-a întâmplat în cazul Șoșoacă? Probabil că da, speculez eu. Pe aceeași linie, îndrăznesc să afirm că orice contestație a unei candidaturi care va folosi argumente de genul celor care au fost luate în seamă în motivația hotărârii nr. 2 din 5 octombrie va conduce la o decizie similară a CCR. Altfel spus, nu doar candidaturi ale unora ca Șoșoacă, Georgescu sau Simion, dar și ale unora din fanii lor – precum Anca Alexandrescu sau Dan Puric – vor putea fi respinse, dacă de bună seamă vor exista contestații. De ce? Fiindcă vor fi încadrate la fel. În paragraful 15 al deciziei respective, CCR spune clar că temeiul excluderii sunt „atitudinile și comportamentele anterioare (și prezente)”. Rezum, ca să fie mai clar: mi se pare perfect posibil ca CCR să elimine orice candidatură din tabăra care-și spune suveranistă. Ceea ce evident că ar schimba cu totul modul cum e abordat, inclusiv zilele astea, scrutinul pentru Cotroceni.
Altceva e mai greu de anticipat. Și acum revin la cazul Georgescu și la hotărârea luată pornind de la ceea ce a făcut el în turul întâi. Întrucât legea nu îngăduia descalificarea sa, ci doar anularea întregului scrutin, e de presupus că judecătorii CCR vor fi acum mult mai atenți în momentul validării candidaturilor, căutând să evite o nouă situație care să oblige la o nouă anulare. Vor fi atenți atât cu privire la declarații ale celor intrați în cursă, cât și la felul cum își vor gestiona aceștia pre-campania, inclusiv la reacțiile candidaților față de deciziile CCR din octombrie-decembrie 2024, care fac parte de-acum din principiile ce definesc democrația noastră.
Întrebarea mea despre limitele angajamentului democratic al CCR atinge acum un punct sensibil. Așa că prefer să o reformulez exemplificând: va putea considera CCR că un candidat la prezidențiale care a pus sub semnul întrebării anularea alegerilor n-a promovat integritatea sistemului democratic? E oare la fel de vinovat ca Șoșoacă și un candidat – fie el deja înscris în cursa din 24 noiembrie, fie nou – care a conceput sau pus în operă transferul de voturi de la PSD la Simion sau transferul de voturi de la PNL la Georgescu, încălcând astfel libertatea votului unor membri de partid? E oare o atitudine antidemocratică și anticonstituțională poziționarea critică față de rămânerea lui Klaus Iohannis la Cotroceni după 21 decembrie? Îi va fi interzis să candideze celui sau celei care interpretează paragraful 20 din Declarația interpretativă a Comisiei de la Veneția privind tehnologiile digitale în materie electorală* altfel decât a făcut-o CCR pe 6 decembrie 2024? Și care s-ar arăta, de pildă, mirat(ă) că textul respectiv era cunoscut judecătorilor CCR pe 6 decembrie, fiindcă l-au invocat în hotărârea 32 din acea zi, deși el a fost publicat de Comisia de la Veneția abia pe 10 decembrie? Va respinge CCR și candidatura unui politician care, deși nu face parte din AUR, SOS ori POT, ci dintr-un partid afiliat la familiile politice care alcătuiesc actuala majoritate din PE, din Comisie și din Consiliul European, susține totuși poziții ale Kremlinului?
Pe scurt: la ce va închide ochii CCR și când îi va avea larg deschiși? Știu că niciun judecător al respectivei curți nu va răspunde la întrebări precum cele de mai sus. Avem totuși datoria să le formulăm. Pentru a arăta că temeiul democrației, și anume gândirea critică liberă, nu s-a stins.
- Copiez aici paragraful respectiv, pentru a le îngădui și celor care pregătesc candidaturi să reflecteze la viitor în cunoștință de cauză, nu sub imperiul emoțiilor: „Responsabilitatea pozitivă a statului de a preveni interferențele nejustificate cu principiile patrimoniului electoral european nu trebuie să conducă la o intervenție statală excesivă”. »
Cristian Preda
Sursa: ComunitateaLiberală.ro