Orice regim totalitar, indiferent de coloratura ideologică, va ajunge bântuit de obsesia rescrierii trecutului într-o versiune oficială, convenabilă, cu care să poată influența și remodela conținutul memoriei sociale. Aceasta a fost și una dintre liniile de acțiune ale regimului comunist din România care a încercat să transforme discursul istoriografic și memoria într-un mijloc de putere redutabil pe care să-l folosească pentru a controla/manipula individul și societatea. De aici, inevitabil, s-a născut practica reprimării și a interzicerii memoriei alternative, mai ales a acelor secvențe traumatice…
citește în continuare