Ultimul 10 Mai

Timp de lectură 2 min.

Ultimul 10 Mai al României, ca monarhie constituţională. Azi putem reconstitui acel moment cu ajutorul documentelor de arhivă, al memorialisticii şi al altor lucrări (C.V.R. Schuyler, Arthur Gould Lee, Mircea Ionniţiu etc.). Sărbătoarea lui 10 mai în anul 1947 a fost mult mai sobră. Autorităţile guvernamentale, dominate de comunişti, au explicat acest fapt prin starea foarte grea în care se afla ţara. În prezenţa regelui Mihai I, a membrilor guvernului Petru Groza şi a corpului diplomatic acreditat la Bucureşti, s-a oficiat un Te Deum…

citește în continuare

Armand Goșu în Ucraina

Timp de lectură 10 min.

Interviul de mai jos a fost preluat de pe site-ul Centrului Român de Studii Ruse (Universitatea București) în urma vizitei de cercetare efectuate luna trecută de dl. Armand Goșu în Capitala Ucrainei. Centrul Român de Studii Ruse (CRSR): Cum a fost primul contact cu orașul, care este situația aprovizionării și cum resimt locuitorii capitalei războiul? Armand Goșu: Deși Kyiv-ul este la câteva ore de front, războiul pare undeva, departe. În ultima noapte petrecută acolo s-a vorbit de un atac cu drone, dar eu dormeam.…

citește în continuare

Moldova, Găgăuzia, cazurile Simion & Rizea. Moștenirea sovietică vs. promovarea democrației (II)

Timp de lectură 17 min.

Scriam în episodul trecut despre faptul că America (se înțelege conducerea SUA) a renunțat de ceva vreme la moștenirea revoluției wilsoniene și s-a reangajat în politica sferelor de influență și a echilibrului puterii. Or, lupta geopolitică pentru sferele de influență din fostul spațiu sovietic a fost și va rămîne extrem de complicată. Dar cum politica externă americană a fost întotdeauna un amestec de realism și idealism, una dintre motivațiile amestecului în zonă a fost legată de idealul promovării democrației (ca și în Afganistan, Irak…

citește în continuare

Carol I – un elogiu

Timp de lectură 1 min.

Înainte de a fi fost ziua naţională a României precomuniste, 10 mai este ocazia întâlnirii, excepţionale, dintre o naţiune şi un suveran: Carol I a întruchipat, robust şi inflexibil, un tipar european de guvernare şi un spirit al ordinii, legalităţii şi demnităţii. Niciodată popular, niciodată înconjurat de efuziunea publică ce înconjoară de alţi conducători , mai vechi sau mai noi, niciodată tentat de vanitatea ce se naşte din adularea mulţimilor, Carol I a domnit, până la capăt, marcat de proiectul edificării patriei pe temeliile…

citește în continuare