„Guvern slab, model economic depășit, criză migratorie, incertitudine în materie de securitate… Germania este pe cale să devină neguvernabilă. Rezultatele fără precedent obținute de partidele extremiste de dreapta și de stânga la cele două alegeri regionale din 1 septembrie sunt un semnal de alarmă nu doar pentru coaliția cancelarului Scholz aflată la putere în Berlin, ci și pentru CDU, lipsită de partener pentru a guverna la nivel local. În Turingia, cele trei partide extremiste cumulează împreună aproape două treimi din voturile exprimate. În Saxonia, acestea adună aproape jumătate din voturi.
Azi, Germania, mai mult decât orice altă țară, întruchipează criza Europei. Ce contrast față de era nu prea îndepărtată a Angelei Merkel! Susținută de reformele liberale moștenite de la predecesorul său, cancelara a întruchipat timp de șaisprezece ani o ancoră de stabilitate politică pe continent. De când a predat ștafeta în 2021 social-democratului Olaf Scholz, vulnerabilitățile modelului german au ieșit la iveală.
Germania reunificată după căderea zidului Berlinului s-a entuziasmat pentru „sfârșitul istoriei” profetizat de gânditorul american Fukuyama. Țara care se rușina atât de mult de trecutul său nazist putea în sfârșit să fie văzută ca o putere a binelui, prietenă cu toți și iubită de toți, îmbrățișând un viitor caracterizat prin pace și democrație. Excelau în rolul lor de campioni ai „comerțului blând” drag lui Montesquieu.
Vis spulberat
În 2022, revenirea războiului în inima Europei a spulberat visul. Pariul cvadruplu al clasei conducătoare germane – dependența de Statele Unite pentru securitate, de China pentru exporturi, de Rusia pentru aprovizionarea cu energie și de imigrație pentru forță de muncă ieftină – a eșuat. Moscova a devenit nefrecventabilă; Beijingul importă din ce în ce mai puțin; Washingtonul ezită să finanțeze apărarea Europei; în ceea ce privește migranții, cultura ospitalității, întruchipată de Merkel, nu a rezistat realității atentatelor jihadiste.
Ultimul dintre ele a avut loc pe 23 august. Un solicitant de azil sirian, care se revendica de la Statul Islamic, a înjunghiat mortal trei persoane și a rănit alte opt în timpul unei „Sărbători a diversității” la Solingen, lângă Düsseldorf. Anxietatea care a cuprins țara a jucat un rol în ascensiunea extremei drepte la regionalele din 1 septembrie.
Pe plan economic, tabloul nu este mai puțin sumbru. Germania traversează cea mai lungă perioadă de creștere economică slabă de la Al Doilea Război Mondial (+0,4% pe an în medie pe perioada 2018-2024, potrivit FMI). Fosta locomotivă a Uniunii Europene a devenit povara sa.
Poutinofili și antieuropeni
Tripticul unei puteri a păcii, abonată la succesul economic și respectuoasă față de „diversitate” a modelat imaginea pe care Germania o are despre sine. Deziluziile pe aceste trei fronturi alimentează acum întrebări existențiale. Chiar și construcția europeană nu mai este de la sine înțeleasă. Convingerea că interesul german coincide întotdeauna cu interesul european este zdruncinată. Brexitul și apoi incertitudinile franceze au alterat această convingere colectivă. Iar apariția partidelor populiste AfD (dreapta) și BSW (stânga), la fel de poutinofili și antieuropeni, a spulberat consensul.
Destabilizarea peisajului politic este însoțită de o polarizare acută. Aproximativ 42% dintre germani, conform unui sondaj Ipsos din ianuarie, se declarau favorabili interzicerii AfD pentru extremism. Cinci luni mai târziu, pe 9 iunie, acest partid, care îi umple de indignare pe toți oponenții săi, a ajuns pe primul loc la alegerile europene… iar pe 1 septembrie a făcut același lucru în Turingia și a ratat cu doar un punct primul loc în Saxonia.
Încă o dată în istoria sa, Germania va fi nevoită să se reinventeze. Dar această sarcină nu poate fi încredințată cancelarului Scholz. Coaliția sa tripartită, șubredă și discreditată, nu este în măsură să conducă necesarul aggiornamento. Cel mai probabil, aceasta va avea chiar dificultăți în a rezista până la termenul normal al alegerilor federale, în septembrie 2025.
„Când Parisul tușește, Europa răcește”, afirma în secolul al XIX-lea prințul Metternich, cancelar al imperiului austriac și mare diplomat. El voia să spună că importanța Franței pe bătrânul continent implica faptul că problemele sale contaminau întotdeauna vecinii săi. Două secole mai târziu, Germania este puterea dominantă. Când aceasta strănută, Europa se îmbolnăvește.”
Sursa: LePoint.fr
