« Una dintre tacticile mai puțin convingătoare ale președintelui Putin în conflictul de lungă durată din Ucraina a fost aceea de a amenința Occidentul cu scenarii apocaliptice ori de câte ori se regăsește într-o situație dificilă.
La începutul conflictului, când administrația Biden dezbătea dacă să furnizeze Kievului tancuri și alte echipamente grele, Putin a invocat posibilitatea escaladării conflictului într-un război nuclear total. Amenințări similare au fost formulate și atunci când au avut loc discuții privind furnizarea de avioane de luptă occidentale, precum F-16, care ulterior au contribuit semnificativ la capacitatea Ucrainei de a se apăra de ofensivele terestre rusești și de atacurile cu drone.
Putin a mers chiar atât de departe încât a autorizat forțele nucleare strategice ale Rusiei să desfășoare o serie de exerciții concepute exclusiv pentru a intimida liderii occidentali. Continuând să ofere sprijin militar, Occidentul ar risca — potrivit Kremlinului — să îl forțeze pe Putin să recurgă la arsenalul nuclear.
Prin urmare, cea mai recentă amenințare a lui Putin, conform căreia Rusia este pregătită de război cu Europa dacă liderii europeni nu acceptă cererile teritoriale maximaliste ale Moscovei pentru încetarea conflictului din Ucraina, trebuie privită în contextul acestei retorici lipsite de substanță, nu ca o amenințare existențială.
Putin și-a lansat avertismentul după ce liderii europeni, împreună cu Ucraina, au intervenit pentru a tempera oferta inițială de pace propusă Moscovei de administrația Trump, ofertă condamnată pe scară largă ca o capitulare neonorabilă în fața cerințelor Rusiei.
Dar, în loc să fie intimidați de noile amenințări brutale ale lui Putin, liderii NATO trebuie să înțeleagă că, în eventualitatea unei confruntări militare directe cu Rusia, dețin fără îndoială poziția dominantă.
Așa cum a subliniat secretarul general al NATO, Mark Rutte, în octombrie, după ce avioanele de luptă rusești au încălcat deliberat spațiul aerian al mai multor state membre, Moscova ar trebui să fie precaută deoarece puterea de foc totală a alianței este „mult mai puternică” decât cea de care dispun rușii.
Aceasta nu înseamnă că ieșirile lui Putin nu și-au atins niciodată ținta. Unul dintre motivele pentru care războiul din Ucraina durează de aproape patru ani este că fostul președinte american Joe Biden s-a temut constant să întreprindă orice acțiune care l-ar fi putut provoca pe despotul rus să escaladeze conflictul.
În repetate rânduri, Biden a ezitat să ofere Kievului armele sofisticate de care Ucraina avea nevoie pentru a-și menține capacitatea operațională. Rezultatul a fost că SUA și aliații lor au ajuns să ofere ucrainenilor mijloacele necesare pentru a se apăra de agresiunea rusă, dar nu și capacitatea de a câștiga războiul.
Este esențial ca, în actuala rundă de negocieri menite să pună capăt conflictului, administrația Trump și aliații săi din Europa să nu cadă în aceeași capcană ca Biden și să nu ia în serios amenințările exagerate ale lui Putin.
Există deja semne încurajatoare că președintele american Donald Trump, departe de a fi intimidat de Putin, este mai mult decât dispus să joace jocul acestuia.
Trump nu este străin de propriile sale forme de brinkmanship, aranjând ca un bombardier nuclear B-2 — capabil să distrugă suprafețe vaste ale Rusiei — să conducă survolul Forțelor Aeriene ale SUA organizat pentru a marca sosirea lui Putin în Alaska, în august.
De atunci, Trump a ridicat dramatic miza în confruntarea sa cu Putin, ordonând Pentagonului să reia testele nucleare americane.
Trump este, de asemenea, pe deplin conștient de slăbiciunea poziției interne a lui Putin — ceea ce explică, fără îndoială, afirmațiile recente ale liderului rus că Rusia câștigă pe câmpul de luptă și că economia rusă rămâne puternică.
Situația reală este exact inversă. Armata rusă poate că a înregistrat câteva câștiguri marginale în estul Ucrainei, dar acestea au fost obținute cu un cost teribil în ceea ce privește pierderile umane. Slăbiciunea structurală a armatei ruse a fost evidentă în imaginile recente ale soldaților de pe linia frontului, obligați să lupte fără echipament de protecție de bază, precum căști și veste antiglonț.
Cel mai recent val de sancțiuni economice impuse de Trump, prin includerea pe lista neagră a celor doi principali producători de petrol ai Rusiei, Rosneft și Lukoil, a avut deja un impact dramatic asupra economiei devastate de război a țării, estimări recente sugerând că măsurile au determinat Rusia să piardă o treime din veniturile sale lunare din exporturi.
Mai mult, există o serie de alte măsuri punitive pe care administrația Trump le-ar putea aplica — în cazul în care Putin refuză să accepte o încetare a focului — care ar putea avea un impact și mai profund asupra capacității Rusiei de a-și susține ofensiva militară în Ucraina.
În primul rând s-ar afla o aplicare mai strictă a sancțiunilor impuse țărilor, precum China și India, care continuă să cumpere petrol rusesc. O altă măsură ar fi vizarea flotei „fantomă” de petroliere a Rusiei, folosite pentru transportul clandestin al țițeiului rusesc în întreaga lume.
Iar Trump păstrează în continuare opțiunea aprobării transferului de rachete Tomahawk cu rază lungă către Kiev, ceea ce ar conferi armatei ucrainene capacitatea de a lovi ținte adânc în inima teritoriului rus — o capacitate ce ar putea schimba decisiv cursul conflictului în favoarea Kievului.
Dacă Trump este cu adevărat hotărât să pună capăt acestui conflict îngrozitor, atunci trebuie să înțeleagă că Putin va accepta o înțelegere de pace doar atunci când va realiza în mod definitiv că nu are nicio altă opțiune viabilă decât să pună capăt „operațiunii sale militare speciale” pentru cucerirea Ucrainei. »
Sursa: The Telegraph
