« Trei sute trei copii catolici răpiți în Nigeria? Zero manifestații, zero hashtaguri, zero postări pe rețelele sociale. Pentru că nu există niciun „om alb rău” de acuzat.
Între 17 și 25 noiembrie 2025, 390 de persoane au fost răpite, dintre care 303 copii și adolescenți cu vârste între 10 și 18 ani; cel puțin 3 morți confirmați, unii ostatici eliberați în schimbul unei răscumpărări importante, dar peste 264 de persoane sunt încă captive. Totul s-a petrecut în Nigeria, în școli și biserici. Chiar dacă există o adevărată industrie a răpirilor, pe care nimeni nu o contestă, rămâne faptul că atacurile vizează sistematic bisericile și școlile catolice, că atacatorii pun adesea întrebarea: „Ești creștin sau musulman?” înainte de a-și executa victimele și că răpirile au loc în timpul sărbătorilor creștine.
Concurență identitară
Să adăugăm la toate acestea declarația lui Donald Trump, care a amenințat Nigeria cu o intervenție militară pentru „a proteja creștinii”, făcând subiectul radioactiv, precum și această realitate sordidă: pe nimeni nu-l interesează creștinii, văzuți ca albii dominatori și colonizatori — indiferent că nigerienii sunt negri — consecință a ravagiilor concurenței identitare, ale ierarhizării suferințelor, ale esențializării, miezul ideologiei intersecționale, care îi vede pe musulmani exclusiv ca „victime ale islamofobiei occidentale”.
Așa se face că, atunci când milițiile musulmane fulani masacrează creștini, povestea devine incoerentă pentru identitari, în timp ce Gaza permite arătarea cu degetul și spre Israel, și spre Statele Unite. O mană cerească mult mai digerabilă pentru anti-imperialismul occidental. În Nigeria, călăii sunt Boko Haram, milițiile fulani, ISWAP — grupuri islamiste africane.
Clasare algoritmică
Nu există niciun „alb rău” de acuzat. Mergeți mai departe și priviți spre Occidentul unanim și definitiv vinovat. Priviți spre Gaza și v-ați bifat cota de indignare. Iată de ce acoperirea mediatică occidentală a acestor evenimente, cel puțin tragice, s-a redus la câteva știri scurte, repede uitate, și nu a provocat nicio manifestație studențească, niciun hashtag viral și zero postări pe TikTok. Trei sute trei copii catolici nigerieni? Nu sunt „profitabili”. Nu sunt „clasabili algoritmic”. Și totuși…
Anul 2025 este cel mai mortal pentru creștinii nigerieni: peste 7.000 dintre ei au fost uciși în primele 220 de zile ale anului 2025 — o medie de 32 de morți pe zi. Cifrele ONG-ului Open Doors sunt zdrobitoare: 7.800 de creștini răpiți din cauza credinței lor, 19.000 de biserici distruse sau atacate, peste 1.100 de comunități creștine strămutate. Realitatea, în contra-curentul doxei „corectitudinii politice”, este totuși aceasta: creștinii sunt grupul religios cel mai persecutat din lume.
Exemplul Indiei
Cifrele nu lasă loc de interpretări: 380 de milioane de persoane vizate, adică 1 din 7 la nivel mondial; 78 de țări în care persecuția este puternică sau extremă; al doisprezecelea an consecutiv de creștere. Coreea de Nord rămâne în fruntea clasamentului din 2002, pentru că cine declară că crede în Dumnezeu este, prin definiție, un trădător al patriei roșii. Urmează Somalia, Yemen, Libia, Sudan, Eritreea, Nigeria, Pakistan, mollarhia (Iranul), Afganistan, India, Siria și Arabia Saudită.
Exemplul Indiei este edificator. În zece ani (2014–2024), atacurile împotriva creștinilor au crescut cu peste 555 %. Creștinii indieni (30 de milioane de persoane, 2,3 % din populație) se confruntă cu agresiuni fizice, distrugeri de bunuri, intimidări, amenințări și hărțuiri. Musulmanii indieni (200 de milioane de persoane) sunt și ei persecutați; linșajele au provocat zeci de morți în rândul lor, iar legile privind cetățenia îi discriminează.
Dar nu există niciodată acoperire mediatică despre creștinii indieni, nimic despre cei 250 de morți din 2024, nimic despre violența convertirilor forțate, nimic despre cele 300 de biserici arse în Manipur, nimic despre un deputat care oferă recompense pentru uciderea pastorilor. Identitarismul refuză cuvintele lui Victor Hugo: „Monstrul, pe care îl credem excepția, este regula. Mergeți în adâncurile istoriei: Nero este un plural.” »
Sursa: Abnousse Shalmani, editorial LePoint.fr
