“Știm că Donald Trump este imprevizibil. Dar dacă își menține deciziile și este dispus să accepte nivelul de risc pe care acestea le implică, este posibil ca închiderea Strâmtorii Hormuz pentru traficul maritim legat de Iran să se dovedească o lovitură decisivă, care să forțeze Teheranul să cedeze în fața voinței sale.
Se pare că Statele Unite și Israelul nu se așteptau ca regimul iranian să dea dovadă de nivelul de reziliență pe care l-a arătat. De asemenea, au subestimat capacitatea Iranului de a închide strâmtoarea, prin care trece 20% din petrolul mondial, precum și o mare parte din gazul natural lichefiat. Deși în punctul cel mai îngust Strâmtoarea are aproape 30 de mile marine lățime, partea navigabilă constă în două canale de câte două mile lățime, separate de o zonă-tampon de aceeași dimensiune.
Statele Unite blochează acum Strâmtoarea Hormuz pentru navele care se îndreaptă spre sau dinspre porturi iraniene. O duzină de nave de război americane impun blocada, sprijinite de câteva zeci de avioane de vânătoare și de supraveghere, potrivit Comandamentului Central al SUA (Centcom).
Efectul urmărit va fi sufocarea economică a Iranului. Petrolul este sursa vitală a regimului. A supraviețuit distrugerilor militare din aer, dar poate supraviețui incapacității de a-și plăti soldații?
Aceasta este o strategie inteligentă, deoarece arată că SUA gândesc dincolo de simpla putere militară. În ultimii 25 de ani, Washingtonul s-a dovedit foarte eficient în utilizarea forței pentru a provoca daune unui inamic, dar nu la fel de eficient în a corela această acțiune militară cu rezultatele politice — iar rezultatul politic este cel care aduce soluția finală.
Aproximativ 80% din exporturile de petrol ale Iranului trec prin Strâmtoarea Hormuz. Este probabil ca acest comerț să se fi oprit aproape complet peste noapte, în timp ce exporturile non-petroliere — minerale și metale — vor fi de asemenea afectate. Potrivit unei estimări, aceasta costă Iranul 435 de milioane de dolari pe zi, inclusiv 276 de milioane din exporturi pierdute. Având în vedere că exporturile de petrol reprezintă o parte atât de mare din veniturile în valută ale Iranului, regimul va rămâne probabil rapid fără bani pentru a plăti bunurile importate, ceea ce ar putea declanșa o criză financiară și inflaționistă în interiorul țării.
Atacurile externe asupra unei națiuni tind să unească populația. Dar atunci când regimul nu mai poate plăti pe cei de care are nevoie pentru a-și face treburile murdare — soldați și forțe paramilitare — aceștia ar putea să se retragă și să se concentreze pe protejarea propriilor familii, în loc să sprijine conducători care nu-i mai pot susține. Cel puțin, acest lucru va separa credincioșii de simpatizanți.
Dacă economia Iranului ajunge sub o presiune severă, protestele în masă devin din nou posibile, poate cu mai puțini dispuși să apere regimul. În esență, Trump ar fi întors pe dos logica propriei închideri a Strâmtorii Hormuz de către Iran. În loc ca Occidentul să suporte cea mai mare parte a costurilor economice prin prețuri mai mari la petrol, Iranul ar suporta de departe costul cel mai acut.
Astfel, ayatollahii se vor confrunta cu o alegere și mai dură: să negocieze un acord acceptabil pentru SUA și Israel (fără arme nucleare și, posibil, fără rachete cu rază lungă de acțiune) sau să riște colapsul, trecând de la un regim „zombie” slab, capabil să se mențină la putere doar pentru că nu există o forță mai mare capabilă să-l răstoarne, la unul aflat în pericol real de proteste de masă care ar duce la o prăbușire generalizată a autorității.
Există, desigur, riscuri pentru SUA, China fiind unul dintre ele. Aceasta își obține o mare parte din petrol din Iran, iar Beijingul a calificat deja acțiunea SUA drept „iresponsabilă și periculoasă”. Blocarea navelor care transportă petrol din Iran către China ar putea declanșa o criză mai amplă. În cel mai rău caz, acest lucru ar putea duce la o confruntare directă. Mai probabil, președintele Xi se va prezenta tot mai mult pe sine și China ca o alternativă stabilă la puterea americană percepută ca nesigură.
În al doilea rând, aliații din Golf, afectați ei înșiși de restricționarea comerțului maritim din regiune, s-ar putea să se sature de comportamentul imprevizibil al lui Trump, îndepărtându-se de orbita SUA și apropiindu-se de China. Poporul american, care l-a susținut parțial pe Trump datorită opoziției sale față de războaiele fără sfârșit, va avea și el o răbdare limitată față de un nou război de uzură. Merită remarcat că sprijinul public american pentru Israel a scăzut semnificativ din 2022.
Trump va trebui să se asigure că alte surse de petrol își cresc producția. Iranul exporta în ultimele luni, în medie, 1,8 milioane de barili de petrol pe zi. Dacă fluxul de petrol iranian devine doar un firicel, alte state trebuie să fie dispuse și capabile să compenseze deficitul, altfel impactul asupra economiei globale va fi și mai sever.
În cele din urmă, Iranul ar putea decide să riposteze, încălcând astfel armistițiul. Arabia Saudită se teme că Teheranul le-ar putea ordona aliaților săi proxy, rebelii houthi din Yemen, să închidă Strâmtoarea Bab el-Mandeb, situată la intrarea în Marea Roșie, de cealaltă parte a Peninsulei Arabice. Peste patru milioane de barili de petrol pe zi tranzitează acest punct strategic, la fel ca și navele care trec prin Canalul Suez. Închiderea acestuia ar afecta semnificativ comerțul global și aprovizionarea cu petrol.
Este uneori dificil să obții o imagine exactă a evenimentelor din Iran, în parte deoarece BBC și o mare parte a presei britanice tind spre un antiamericanism reflex, pe care comportamentul lui Trump îl alimentează, din păcate, uneori.
Cu toate acestea, realitatea este că SUA și Israelul au aplicat o lovitură semnificativă programelor nucleare ale țării, atât în această rundă a conflictului, cât și în războiul de 12 zile din iunie anul trecut. Programul de rachete al Iranului a fost, de asemenea, afectat. Având în vedere că aceste rachete ar fi putut, într-o zi, să lovească Regatul Unit, eventual cu focoase nucleare, ar trebui să salutăm această eliminare a unei amenințări.
Acum, Trump amenință linia vitală economică a regimului. Pentru Iran, miza tocmai a devenit mult mai mare.”
Bob Seely
(Autor: The New Total War’)
Sursa: The Telegraph
