Identitățile și diferențierile dintre oameni sunt deseori percepute ca surse de conflict. Imaginați-vă o lume fără state, fără religie, fără nimic pentru care să ucizi sau să fii ucis… Oda utopiei lui John Lennon răscolește și astăzi în Occident. Totuși, avem valori pe care le prețuim profund. Cum le-am putea apăra într-o frăție fără de frați adevărați și fără de angajamente față de un grup sau de vreun mod de viață?
Mânată de ideologia marxist-leninistă și de încercarea de a crea omul sovietic, Uniunea Sovietică a reprimat, în forme și intensități diferite, manifestarea identităților particulare. Dorința de a face o fraternitate universală a dus la o teroare ce viza anihilarea legăturilor autentice dintre oameni. Fără anumite angajamente, moduri de viață sau identități, omul nu avea de ce să lupte pentru democrație. În acest sens, devine importantă experiența lui Natan Sharansky din timpul URSS: În fața persecuțiilor sovietice rezistau cei cu identități puternice.
Fost comsomolist devenit disident, evreul Sharansky relatează că, odată ajuns prizonier în lagărele sovietice, te puteai baza nu atât pe cei care îți împărtășeau identitatea sau credințele, cât pe cei puternici în identitate. Uneori, identitățile erau foarte diferite sau chiar opuse. În timp ce în închisoare se aflau ortodocși, penticostali sau diferiți naționaliști, lupta pentru identitate contura un front comun al apărării propriilor valori. Din acesta s-a născut o pasiune pentru libertate și democrație. Toți își doreau să trăiască într-o lume care să le permită manifestarea opiniilor și exprimarea identității. Acest lucru este relevant pentru Europa contemporană: ne mai interesează identitatea?
Poate că Europa și-a pierdut încrederea în propria identitate ca o reacție la războaiele produse și colonialism. Or, în acest moment, împotriva Europei se îndreaptă o serie de discursuri incompatibile cu tradiția democratică a acesteia. Diferite grupuri cu valori și autodefiniri ostile democrației doresc să-și impună identitatea. Pe de altă parte, unii teoreticieni proiectează o democrație europeană fără identitate.
Într-o formă paradoxală, identitatea cosmopolită ne îndeamnă să renunțăm la atașamentul față de identitatea noastră europeană. Formele culturale specifice Occidentului sunt golite, în timp ce, în numele justiției, egalității și multiculturalismului, unele societăți europene ajung să tolereze grupuri care optează pentru impunerea propriilor norme și supremația identității lor. Sunt cunoscute, în mai multe variante, afirmații atribuite unor lideri jihadiști care au susținut că Occidentul va pierde pentru că iubește viața, în timp ce ei iubesc moartea.
Fundamentaliștii musulmani privesc occidentalii ca indivizi mânați de scopuri prezente, egoiste și materialiste. Din această perspectivă, ei consideră că valorile occidentale vor fi spulberate de comunitatea dispusă să ucidă pentru credințele sale. Într-o măsură similară, propaganda Kremlinului susține că Occidentul vizează depersonalizarea. Alternativa discursivă rusă are menirea de a-și justifica autoritarismul și violența.
Democrația este sub asediu. Democrația are nevoie de pasiune. Libertățile individuale sunt marcate de viața comunitară. Pasiunea poate veni din responsabilitatea față de comunitate și istorie. O identitate bine definită oferă sens dincolo de viața fizică și materială. Din aceste cauze, consider că Europa trebuie să-și apere valorile și, implicit, identitatea.
Serghei Pricopiuc
(Cadru didactic asociat al Universității de Vest din Timișoara în cadrul Departamentului de Științe ale Guvernării. Este autorul volumului Homo Transnistreanus. Identitatea postsovietică a unei „națiuni” nerecunoscute, iar cercetarea sa se concentrează asupra identității politice și naționale, precum și asupra dinamicii securității în Europa Centrală și de Est)
*Ideile lui Natan Sharansky au fost preluate din lucrarea Apărarea identității și rolul său esențial în protejarea democrației, trad. Elena Arhire, Litera, București, 2025.
