Notă a redacției WSJ: Acest editorial a fost publicat înainte de apariția veștii despre diagnosticul de cancer al președintelui Biden. Să-i dea Dumnezeu însănătoșire grabnică
Democrații, cuprinși de disperare în fața președintelui Trump, încep în sfârșit să își dea seama că au făcut o greșeală gravă ascunzând starea de sănătate precară a lui Joe Biden. Unii ar putea spune că mușamalizarea problemelor lui Biden este o poveste veche, dar este important să se consemneze, în numele adevărului istoric, cât de mult rău au făcut familia Biden și colaboratorii săi din mass-media și din Partidul Democrat. Mai presus de orice, aceștia au refuzat poporului american șansa unei alegeri prezidențiale mai bune.
Problema demenței lui Biden revine în atenție odată cu apariția cărții „Păcatul originar: declinul președintelui Biden, mușamalizarea acestuia și alegerea dezastruoasă de a candida din nou”. Autorii sunt jurnaliștii Jake Tapper de la CNN și Alex Thompson de la Axios, iar presupunerea noastră este că majoritatea americanilor vor privi titlul și vor spune: „Abia acum ne spun?”
Anecdota-cheie ar fi aceea că domnul Biden nu l-ar fi recunoscut pe George Clooney la un eveniment de strângere de fonduri din iunie 2024, co-organizat de celebrul actor. Clooney și alți participanți ar fi fost consternați. Dar de ce abia atunci?
Americanii au putut vedea cu ochii lor, ani de-a rândul, că starea lui Biden se înrăutățea rapid. Se împiedica frecvent sau cădea. Uita nume. Părea adesea dezorientat în aparițiile publice și trebuia condus de pe scenă. Toate sondajele arătau că, chiar și printre alegătorii democrați, majoritatea își doreau un alt candidat. Cu toate acestea, abia după dezastrul din dezbaterea din 27 iunie, democrații din elita partidului au decis că „bătrânul Joe” trebuie să se retragă.
Nu era imposibil să se spună adevărul. Dean Phillips a făcut-o. Congresmanul din Minnesota a candidat la nominalizare afirmând deschis că domnul Biden nu poate câștiga realegerea — nici măcar împotriva lui Trump — și că nu este în stare să mai conducă patru ani. De asemenea, a spus că s-ar retrage bucuros dacă democrați mai proeminenți ar intra în cursă. Niciunul nu a făcut-o, iar pentru onestitatea sa, Phillips a fost etichetat ca trădător al partidului, oportunist și marionetă a republicanilor.
Democrații au avut o altă oportunitate când consilierul special Robert Hur a publicat raportul privind modul în care Biden a gestionat informațiile clasificate, în februarie 2024. Hur a spus, în esență, că, deși Biden a încălcat legea, nu putea fi judecat în mod echitabil deoarece un juriu ar concluziona că este un bătrân uituc. Democrații au negat că acest lucru ar fi adevărat și l-au atacat pe Hur, acuzându-l că este partizan și că vrea să-l ajute pe Donald Trump.
Acum aflăm, odată cu publicarea recentă a înregistrării audio a interviului dintre Hur și Biden, că procurorul special a fost, dacă e să fim sinceri, prea indulgent cu privire la memoria și incoerențele președintelui. Domnii Phillips și Hur merită scuze.
Câțiva dintre cei implicați în mușamalizare merită să fie numiți direct. Joe Biden s-a îndepărtat de promisiunea făcută în campania din 2020 de a fi un președinte de tranziție. Cumva, s-a convins că doar el îl poate învinge pe Donald Trump. Prin decizia de a candida din nou, a făcut improbabil ca vreun democrat influent să intre în cursă.
O mare parte din vină revine și familiei Biden, în special lui Jill Biden. Ea, mai mult decât oricine altcineva, a putut vedea declinul său. Cu toate acestea, democrații spun că prima doamnă a fost cea mai hotărâtă dintre toți ca Joe să candideze din nou.
Cu cât democrații se aflau mai aproape de cercul interior al lui Biden, cu atât poartă o vină mai mare. Membrul cabinetului Pete Buttigieg spune acum că „poate” Biden n-ar fi trebuit să candideze din nou, dar el se număra printre cei care afirmau că președintele este apt pentru funcție.
Reprezentantul Jim Clyburn, care l-a ajutat pe Biden să câștige alegerile primare din Carolina de Sud în 2020, a manipulat calendarul alegerilor din 2024 astfel încât acel stat să voteze primul. Aceasta a redus șansele unei surprize în New Hampshire care ar fi putut încuraja alți candidați. Totuși, Dean Phillips a obținut 19,7% din voturi în New Hampshire, iar alte candidaturi au totalizat 8,3% — un semnal clar că democrații se îndreptau spre necazuri.
Mușamalizarea senilității lui Biden angajează responsabilitatea mass-media. De fiecare dată când cineva îndrăznea să sugereze că Biden nu mai este capabil să conducă, o gardă pretoriană mediatică se mobiliza pentru a nega acest lucru. Am putea cita multe surse media, dar un exemplu notabil este chiar Jake Tapper. Serviciul de arhivare TV Grabien a compilat o înregistrare cu prezentatorul CNN punând la îndoială integritatea celor care îndrăzneau să pună la îndoială aptitudinile mentale ale lui Biden.
The Wall Street Journal a publicat, pe 4 iunie 2024, un articol detaliat care relata că cei care îl vedeau pe Biden în persoană erau îngrijorați de declinul său. Tapper a citat un comunicat de la Casa Albă care respingea articolul, ironizând faptul că Journal „este deținut de News Corp, companie condusă de familia Murdoch” — ca și cum aceasta ar fi un argument suficient. Apoi l-a intervievat pe un democrat care a minimalizat povestea. Un jurnalist cu mai multă curiozitate ar fi cercetat dacă articolul era adevărat — poate chiar ar fi făcut o anchetă proprie. Abia acum recunoaște tacit că Journal avea dreptate.
Mușamalizarea declinului mental al lui Biden va rămâne drept unul dintre cele mai mari scandaluri ale politicii moderne. Refuzând să admită ceea ce alegătorii puteau vedea atât de limpede, democrații și-au refuzat sieși o competiție deschisă pentru nominalizare. Iar după prăbușirea lui Biden, i-au înmânat nominalizarea Kamalei Harris fără nicio dezbatere.
Dacă Biden s-ar fi retras în 2023, este posibil ca și republicanii să fi fost mai deschiși către un alt candidat decât Trump. În schimb, democrații au recurs la „justiție prin tribunale” în încercarea de a-l descalifica pe Trump, ceea ce i-a consolidat acestuia sprijinul în rândul alegătorilor republicani. Acum, democrații și presa sunt scandalizați de un al doilea mandat Trump. Ar fi mai înțelept să reflecteze asupra propriei contribuții la această situație și să caute, poate, o formă de căință.
Sursa: The Wall Street Journal
