Rațiuni ale abandonării politicii “zero Covid” în China

Timp de lectură 6 min.

Ce vrea cu adevărat China? În mod legitim ne putem întreba asta după ce puterea comunistă a abandonat brusc politica sa “zero Covid” și văzând riscurile care decurg de aici pentru populația Chinei și pentru restul lumii.  Deschiderea frontierelor și mai ales permisiunea dată cetățenilor chinezi de a pleca în străinătate, după luni întregi de interdicție, sunt o sfidare sanitară lansată întregii lumi. Ce a putut motiva această precipitare? Manifestațiile de la începutul lui decembrie contra politicii “zero Covid”? Pare că nu. Numărul de…

citește în continuare

Ana Simion si Marina Chirca, doua surori in rezistența anticomunistă de la Nucșoara (II)

Timp de lectură 14 min.

În 1957-1958 securiștii s-au apropiat foarte mult de rezolvarea cazului bandiţilor și teroriștilor de la Nucșoara, cum îi numeau. După un scenariu demn de un film poliţist, au planificat până în cele mai mici detalii prinderea ultimilor partizani. Un lucrător din servicii a fost infiltrat în zonă sub pretextul ca îl înlocuiește pe un gestionar la magazinul sătesc Slatina. În câteva luni s-a apropiat extrem de mult de surorile din Slatina, mai ales de Ana, căreia i-a făcut o curte asiduă. Ajunsese una dintre…

citește în continuare

Impasul leninist. Pledoarie pentru stânga anti-totalitară

Timp de lectură 4 min.

“L’aveu”, filmul din 1970 al lui Costa Gavras, este una dintre declaraţiile ideologice cele mai interesante ale stângii occidentale în perioada post-stalinistă. Totul este organizat minuţios în acest discurs ce se încadrează în seria de pelicule “ didactice “ şi politice ale lui Costa Gavras, de la “Z“ la “Starea de asediu”. Scenaristul este Jorge Semprun,comunist spaniol exilat, în vreme ce doi dintre actorii principali, Yves Montand şi Simone Signoret, sunt legaţi, profund, de mişcarea comunistă franceză. Dincolo de tezism şi de limitele intelectuale…

citește în continuare

Elegie pentru Benedict cel Emerit

Timp de lectură 4 min.

În România, figura papei Benedict – Cel care s-a retras – a însemnat mai curând ceea ce a reușit să înțeleagă ochiul destul de indiferent al majorității: un alt Suveran Pontif (titlu desuet pe care nimeni nu-l mai folosește în lumea catolică!), papă conservator, politician stângaci și sobru, personaj distant al unei lumi greu de atins și, prin urmare, în mod obligatoriu, fără popularitate. Puțin se vorbește însă de respectul și dragostea acelor conaționali ai noștri care au intuit flacăra nobleții de care a…

citește în continuare