Armand Goșu: Războiul, reacția României și soarta Rusiei

Timp de lectură 3 min.

SensPolitic: Credeți că a trecut destul timp de la atacul Federației Rusie asupra Ucrainei pentru a ajunge la câteva concluzii asupra reacției României? Armand Goșu: Timp suficient a trecut, problema este că nu avem informații verificabile. Nici noi, cetățenii acestei țări și nici partenerii României, cât ar fi ei de aliați strategici. Administrația Iohannis este de departe cea mai secretoasă dintre toate administrațiile care s-au perindat în România în ultimii 30 ani. Guvernul nu face comunicare strategică. Poate că nici nu are mare autoritate.…

citește în continuare

20 mai 1990: minciuna fondatoare

Timp de lectură 8 min.

Au trecut 32 de ani de la momentul electoral 20 mai, moment prea puțin democratic care printr-o profundă ironie a istoriei coincide cu aniversarea zilei de naștere a Seniorului. Toți cei care văd azi fragilitatea regimului nostru constituțional și îi cer reformarea ar trebui să se aplece asupra acestui adevărat păcat fondator al regimului politic românesc de azi.  “Primele alegeri libere” au fost un spectacol la care majoritatea populației a participat aproape ca la defilările de dinainte de 1989. Aparatul statal de propagandă și…

citește în continuare

Alternanța din 1996 și democrația rămasă neconsolidată

Timp de lectură 5 min.

Au fost trei evenimente cruciale care au marcat desprinderea definitivă a României din sfera de influență a Uniunii Sovietice/Rusiei, opțiunea definitivă pentru familia democrațiilor occidentale, sub umbrela de securitate a Statelor Unite ale Americii:  prăbușirea regimului comunist totalitar în decembrie 1989;  victoria în alegeri a Convenției Democratice din 1996; integrarea în NATO din 2004. Sunt cele mai mari reușite ale destinului nostru statal și național postcomunist și aproape singurele. Ele au făcut posibilă integrarea în Uniunea Europeană. În rest, am suportat consecințele uneia dintre…

citește în continuare

Presa (în cădere) liberă. Care presă?

Timp de lectură 6 min.

În Decembrie 1989, în România comunistă apăreau două ziare naționale. Scânteia era „organul central al PCR”, drept care conținea 100% propagandă. România liberă era mai comestibilă, în special grație rubricii de Mică publicitate (nu puțini erau cei care „citeau  morții”, adică anunțurile mortuare) și rubricii de știri externe, deși ambele erau sever cenzurate: la anunțurile de publicitate regulile erau draconice – așa a apărut, între altele, enigamtica formulă „vând rochie de ocazie”, în loc de „rochie de mireasă” – iar știrile externe trebuiau să…

citește în continuare