Regretăm stingerea din viață a domnului doctor Nicolae M. Constantinescu (1936-2025) al cărui ultim text publicat în Revista Memoria îl reproducem mai jos. Dumnezeu să-l odihnească! Nicolae M. Constantinescu a fost medic primar chirurg, medic primar ortopedie-traumatologie. Membru fondator și din 2019 președinte al Fundației Culturale Memoria și director al Memoria – revista gândirii arestate. Consilier de Stat la Președinția României (1997). Consul General al României la Los Angeles, SUA (1998-2000), unde a avut ca principal obiectiv promova rea intrării României în NATO. A îndrumat peste 3.000 de chirurgi veniți la cursurile de specializare și perfecționare; după 1990 a introdus în învățământul universitar medical disciplina de Anatomie Clinică. Printre altele, a publicat: Atlas de Anatomie la patul bolnavului, Editura All, București, 1997, Anatomia chirurgicală și operatorie a abdomenului, Editura Academiei Oamenilor de Știință, 2012 (Premiul pentru Medicină al Academiei Oamenilor de Știință), A primit Medalii de Argint ale Academiei Naționale de Medicină din Franța (Paris,1984) și Universității R. Descartes din Paris (1991). Pentru activitatea chirurgicală desfășurată la Spitalul Colțea începând cu 21 decembrie 1989 a fost distins cu titlul de Luptător cu Merite Deosebite în Victoria Revoluției din Decembrie 1989, Marea Cruce în Rang de Cavaler a Ordinului Ambrosini (Italia, 1995), Ordinul Național pentru Merit în Grad de Comandor acordat de Președintele României (București, 2000), Ordinul Coroana României în grad de ofițer acordat de MS Regele Mihai (Sinaia, 2013).
Decembrie ’89 și iunie ’90 – pe masa de operație
Au trecut 35 de ani de la crimele din decembrie ’89 și iunie ’90, iar făptuitorii continuă nepedepsiți și ne râd în nas, ei și urmașii lor. Pavel Stroilov – un dizident rus stabilit în Anglia – vorbind despre comuniștii din postcomunism din Europa de Est, declara textual: „comunismul a existat ca regim politic, ca mișcare politico-ideologică și ca mafie. A căzut ca regim, cel puțin declarativ, a slăbit mult ca mișcare politico-ideologică, dar a înflorit ca mafie”. Tot el preciza că nu există nimic mai important astăzi, decât să scoatem la iveală secretele – eu le numesc ororile – comunismului și să le facem publice, până la ultima faptă și până la ultimul document. Ori, când este vorba de molestări, de schingiuiri sau de omoruri, de lucrul acesta ar fi trebuit să se ocupe în postcomunism, justiția. Dar justiția noastră este sau adormită sau vrea să ne adoarmă.
Iată de ce am luat hotărârea să prezint comunismul și postcomunismul văzute de pe masa de operație, așa cum am trăit eu faptele.
Vreau ca opinia publică să știe ce au produs gloanțele și ce anume este, în continuare, ignorat sau neluat în considerație de segmentul juridic din România. De fapt, ororile din spatele ușilor închise au fost bine ascunse în fața publicului larg, care considera că în comunism era bine, că fiecare avea un loc de muncă asigurat și că vara se putea duce la mare. Dar care a fost prețul? Iată de ce am hotărât să fac publice ororile din decembrie ’89. Am operat atunci 22 de oameni răniți prin glonț (dintre cei 92 împușcați aduși la Colțea), iar în noaptea de 13/14 iunie 1990 alți doi. Dintre cei operați în decembrie, unul a murit la 24 de ore, și cu el o să încep prezentarea mea.
Este vorba de muncitorul M. Dumitrel de 34 de ani, tata a trei copii, adus la spital în noaptea de 21/22 la ora 0,20 prezentând o plagă împușcată cu orificiul de intrare în regiunea inghinală dreaptă cu traiect oblic medial și posterior și cu orificiul de ieșire prin fesa stângă. În traiectul inghino-abdomino-fesier glonțul a produs fractura ramului iliopubian drept și a coccisului, iar în cavitatea peritoneală a produs perforația vezicii urinare cu uroperitoneu și perforația rectului subperitoneal cu materii fecale în cavitatea peritoneală (fig. 1). Rănitul era în stare de șoc. I-am practicat lavaj abdominal abundent, cistorafie cu sondă vezicală, rectorafie cu anus iliac stâng și dilatație anală, debridarea plăgii fesiere. Penicilină în doze mari și cloramfenicol (atâta avea farmacia). La 24 de ore apar semnele unei gangrene gazoase fesa stângă, extinsă retroperitoneal. Reintervin pentru debridare și lavaj cu soluție donatoare de oxigen, dar bolnavul decedează pe masa de operație. Soției care a stat tot timpul la capul lui i-am spus că o să încerc să o ajut, iar ea mi-a dat un răspuns care m-a cutremurat:
„Domnule doctor, trebuia să nu-l lăsați pe Dumitrel al meu să moară”. El venise în Piață pe o basculantă, indignat că se trăsese în oameni ca în vitele de la abator. Am dat acest prim exemplu ca să se vadă ce i-a adus pe oamenii care au venit în Piață în 21 decembrie 1989.
Rănitul Dan M. – tot muncitor, în vârstă de 22 de ani – s-a internat tot pe 21 decembrie cu tetraplegie, fiind împușcat dintr-un camion cu trupe. Glonțul îi intrase la baza gâtului în dreapta cu direcție în jos și spre stânga. L-am palpat sub axila stângă și l-am scos fără anestezie fiindcă el nu mai avea nici motilitate, nici sensibilitate de la gât în jos. Era tetraplegic prin secțiunea măduvei cervicale inferioare. L-am trimis la Neurochirurgie Bagdazar.
Rănitul Vlad S. de 23 de ani, student, internat în seara zilei de 21 decembrie. Se găsea pe bulevard în fața expresului de la Intercontinental, când a văzut o mașină de pompieri care venea în viteză dinspre Strada Batiștei, fără să încetinească. A sărit pe strapontină cu intenția de a-i lua volanul din mână șoferului și a fost împușcat de la trei metri de un individ prin buzunarul fulgarinului. A auzit împușcătura, l-a durut în două locuri, și-a dat seama că glonțul a trecut prin el și i-a venit să leșine. A spus „Doamne, ajută-mă să ajung până la Colțea” și a pornit pe jos prin fața Teatrului Național, a traversat bulevardul, a intrat pe Strada Colței, în spatele spitalului a văzut niște oameni în halate roșii și a leșinat. Avea explozie de rinichi stâng, ruptură de splină, perforații de stomac și ficat, în jur de 1 litru de sânge în cavitatea peritoneală. Splenectomie, nefrectomie, gastrorafie, hepatorafie. Trăiește și azi.
Eugenia P, în vârstă de 27 de ani, muncitoare, este împușcată în Piața Palatului în 22 decembrie, în momentul în care s-a strigat „Fără comuniști”. Fratele ei împreună cu doi prieteni au adus-o în goană la Colțea, unde anestezistul nostru a constatat absența pulsului și a TA, dar a avut inspirația să-i pună o oglinjoară la nas, care s-a aburit. Avea o perforație de venă cavă inferioară (fig. 2) cu un cheag mare în spatele peritoneului parietal posterior, care-i oprise sângerarea. Șapte perforații jejunale, ruptură de pancreas, glonț restant intrahepatic (fig. 3, fig. 4). Am suturat perforația de venă cavă inferioară, am extirpat jumătatea stângă a pancreasului, am făcut rezecție de intestin. Anestezistul m-a atenționat să nu încerc să-i scot glonțul din ficat fiindcă dacă se pornește o nouă hemoragie el nu mai are nici o picătură de sânge izogrup. Pacienta a supraviețuit, iar în 1990 am trimis-o la prof. Roy Calne la King’s College School of Medecine din Londra, unde investigațiile au arătat că glonțul se găsește în unghiul diedru dintre vena cavă inferioară și vena hepatică stângă. Au apreciat că scoaterea glonțului este mai periculoasă decât lăsarea lui pe loc, urmând ca organismul să-l izoleze cu o cămașă fibroconjunctivă. Glonțul este și acuma pe loc, izolat, iar ea a suportat o sarcină și are un băiat de 30 de ani.
Rănitul P. Alexandru, în vârstă de 42 de ani, muncitor, a fost adus în 22 decembrie la ora 23 cu plagă împușcată abdominotoracică cu pierdere de substanță musculotegumentară toracică anterioară, dezinserție de diafragm stâng și pneumotorax stâng. I-am reinserat diafragmul și am practicat un drenaj pleural.
Rănitul G. Radu în vârstă de 20 de ani a venit în 21 decembrie cu plagă împușcată în regiunea poplitee din care am extras un glonte cu cap pătrat. Rănitul Traian R. de 22 de ani s-a internat în 23 decembrie ora 5 a.m. cu plagă împușcată transfixiantă prin oasele gleznei stângi cu secțiunea arterei și nervului tibial posterior și fractură cominutivă maleola internă dreaptă. Fusese împușcat de la nivelul solului printr-o fereastră de luminator. Eschilectomie, imobilizare ghipsată ambele membre inferioare.
Rănitul Silviu C., în vârstă de 25 de ani, muncitor, a fost adus în 23 decembrie ora 19 cu o plagă împușcată supraclaviculară stângă cu un hematom voluminos, fractură cominutivă clavicula stângă, stare de șoc. La intervenție am găsit ruptura arterei subclaviculare stângi, cu glonțul migrat intratoracic. Am făcut hemostaza temporară și l-am trimis la spitalul Fundeni, întrucât necesita o proteză.
Rănitul Ilie F., în vârstă de 20 de ani, muncitor, a fost adus în 23 decembrie ora 20, având o plagă împușcată transfixiantă abdomino-toracică, care interesa diafragmul drept, lobul drept hepatic, mușchiul drept abdominal stâng și fractura coastei V stângă. Am practicat hepatorafie, plombaj cu epiploon pediculat și frenorafie.
Restul până la 22 răniți prin împușcare operați de mine în decembrie ’89 prezentau plăgi împușcate în membre.
În ceea ce privește episodul 13-15 iunie 1990, am fost de gardă în ziua de 13 iunie și în cursul nopții 13/14 o salvare de la Médecins sans Frontières mi-a adus pe studentul Cătălin I. de 23 de ani și pe inginerul Octavian H. împușcați în coapse pe calea Victoriei în față la Romarta Copiilor, pe care i-am operat. La ora 2.30 a.m. mi-a fost adus un împușcat în cap cu hernie de substanță cerebrală, pe care l-am trimis la Neurochirurgie Bagdazar.
În materialul de față am prezentat în detaliu protocoalele operațiilor mai mari pentru a-i convinge pe cititori de gravitatea leziunilor, iar pe oamenii legii că desconsiderarea acestor cazuri devine o culpă juridică, care nu ar mai trebui să fie tolerată. De altfel, profesorii și șefii serviciilor de chirurgie din București au mai trimis o plângere în ianuarie 1992 către Procuratura Militară, în care solicitau începerea urmăririi penale a persoanelor care se fac vinovate de aceste omucideri, tentative de omucideri sau vătămare corporală prin armă cu glonț (fig. 5). În 32 de ani nu s-a întreprins nimic. CEDO a atras și ea atenția asupra acestei lipse de răspuns. De mai multe ori s-au început procese ale Revoluției și Mineriadei, dar fără nici un fel de rezultat. Dar până când va trebui să suportăm această anomalie juridică? În decembrie 1989 Procurorul General Diaconescu i-a dat ordin verbal directorului Institutului Medico-Legal să nu se efectueze nici o autopsie la morții prin împușcare, deci fără să se poată specifica în certificatele de deces cauza reală a morții. 35 de ani de tăcere din partea justiției este prea mult.
Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt…
Nicolae M. Constantinescu