Sens Politic: Sâmbătă, 24 iunie, s-a consumat un episod care a fost interpretat în feluri diferite. Unii au spus că e vorba de o tentativă de lovitură de stat, alții vorbesc doar de o răscoală a militarilor conduși de Prigojin. Unii au spus că se compară cu marșul asupra Romei realizat de Mussolini în octombrie 1922. Putin însuși a comparat criza de acum câteva zile cu evenimentele anului 1917. Ce vă spun aceste comparații, domnule Armand Goșu? Știu bine că ați urmărit timp de două zile și două nopți pe sursele rusești aceste evenimente pe care le cunoașteți în detaliu.
Armand Goșu: Îmi spun că nici ziariștii, nici comentatorii, nici experții nu s-au pus de acord asupra a ceea ce s-a petrecut recent în Rusia. Zilnic apar noi detalii, multe sunt scurgeri de informații dinspre serviciile secrete. Interesant de observat este că cele mai multe așa zise dezvăluiri au venit dinspre presa americană.
Au fost chiar mai multe comparații, doar cine n-a fost foarte leneș n-a scris despre asta. Cel puțin una, cea făcută de Vladimir Putin, merită o atenție specială. E vorba de discursul televizat de sâmbătă dimineața. Discursul începe dramatic, cu Rusia astăzi duce o grea luptă pentru viitorul său, respinge agresiunea naziștilor și celor care sunt în spatele lor, adică ucrainenilor și americanilor. Toată uriașa mașină de război a Occidentului e împotriva Rusiei care luptă pentru – și urmează o expresie interesantă – dreptul de a fi și a rămâne Rusia, statul cu o istorie multimilenară.
Sens Politic: Să facem un inventar al lor, nu trebuie să insistați asupra uneia singure. Ce alte comparații s-au mai făcut?
Armand Goșu: Cred că merită să mai zăbovim un moment. Putin mai spune în discurs că trebuie să se unească toate forțele din societate, iar tot ce slăbește Rusia trebuie dat deoparte pentru ca dușmanii externi să nu exploateze aceste diviziuni. O acțiune publică care aduce atingere unității Rusiei echivalează cu o înjunghiere pe la spate, chiar așa spune. Și – acum vine comparația – nu trebuie să repetăm anul 1917 când intrigile politice au dus la dezintegrarea Rusiei, la pierderea unor mari teritorii și la războiul civil.
Cuvântul cheie al acestui discurs este trădarea. Aceasta ar fi rezultatul unor ambiții și interese personale. Rusia este trădată de cei care au organizat această rebeliune, răscoală, în rusă miatej. Ei împing țara spre anarhie, înfrângere și capitulare. Cei care au ales să trădeze vor fi pedepsiți. Am insistat puțin pe acest discurs pentru că el este fundamental. El anunță atitudinea Kremlinului față de Prigojin, față de răscoala mercenarilor Wagner. Putin folosește câteva cuvinte și expresii cheie: trădător, cuțit în spate, acțiune teroristă, răscoală, șantaj. Până atunci, relația cu Prigojin nu era asumată public. Elita, mai ales cea militară, cunoștea relația specială a lui Putin cu Prigojin și tocmai de aceea nu-și permitea să-l atace pe acesta. Doar era omul lui Putin, cu acces la Kremlin. La rândul lor, militarii care participă la rebeliune primesc un duș rece. Iluzia că acționează conform unui plan al Kremlinului trebuie înmormântată. Dar nu de tot, pentru că Prigojin repetă că acțiunea sa nu este îndreptată împotriva țarului, bun, ci împotriva boierilor răi. De aici și dificultatea de a denumi acțiunea mercenarilor drept tentativă de lovitură de stat. Nu poți să faci lovitură de stat ca să-l susții pe șeful statului. Faci lovitură de stat ca să-l dai jos.
Sens Politic: Totuși, ce înțelege Putin când compara rebeliunea lui Prigojin cu evenimentele anului 1917? De fapt, la ce se referă Putin?
Armand Goșu: Aici e clar că se referă la lovitura de stat a bolșevicilor, care a scos Rusia din războiul pe care-l câștigase, cel puțin așa crede Putin. Nu uitați că în mintea liderului de la Kremlin, lovitura de stat al lui Lenin și Troțki dar și prăbușirea URSS sunt două cataclisme cărora Rusia le-a supraviețuit cu greu. Pentru cine știe istoria Rusiei, se pot compara evenimentele recente cu revoluția din februarie, dar nu cu lovitura de stat bolșevică. Sau mai degrabă, marșul mercenarilor asupra Moscovei s-ar putea compara cu marșul lui Kornilov asupra Petrogradului.
Cred că sună cam ciudat să-l compari pe generalul Kornilov care încerca disperat să salveze Rusia și s-o țină în războiul împotriva Puterilor Centrale, cu Prigojin, care încearcă și el să-i schimbe pe ministrul Apărării, Serghei Șoigu, și pe Șeful Marelui Stat Major, Valeri Gherasimov, pe care-i consideră principalii responsabili de eșecurile militare ale Rusiei. Alți comentatori l-au comparat pe Prigojin cu anarhistul Nestor Mahno, care a înființat în vremea războiului civil o republică anarhistă în Donbass și care a jucat un rol important în înfrângerea armatei albe, conduse de generalul Denikin, în campania din 1919. Am mai văzut altundeva și comparația cu complotul împotriva lui Hitler, din iulie 1944. Legătura ofițerilor germani cu Abwehr, contraspionajul militar, este comparată cu relația dintre Wagner și GRU, serviciul secret al armatei ruse.
Sens Politic: Și dvs ce credeți despre revolta mercenarilor Wagner? Ce a fost acolo? Vom cunoaște vreodată adevărul?
Armand Goșu: Sunt încă detalii rămase necunoscute. Sunt și elemente de complot aici, nu cred că Prigojin a acționat singur. Spun asta fără să am probe certe. Dar, cred că există suficiente informații verificabile pe care dacă le punem cap la cap, vom crea un lanț cauzal care să explice ce s-a petrecut.
Încă de acum trei săptămâni, ministrul Șoigu a cerut ca toți voluntarii, mercenarii, toți cei care luptă alături de armata rusă împotriva Ucrainei să semneze contracte cu Ministerul Apărării. De îndată ce Prigojin a spus nu, s-au creat condițiile unei crize majore. Președintele Putin care până atunci arbitrase între Șoigu și Prigojin, care sunt în conflict de multă vreme, dar care din vara anului trecut au transformat conflictul personal într-un război purtat public, a ținut partea lui Șoigu, spunând că din rațiuni birocratice, pensii, asigurări de sănătate, de invaliditate, de moarte, mercenarii Wagner trebuie să semneze și ei contract cu Ministerul Apărării. Prigojin a văzut în acțiunea lui Șoigu, susținut iată și de Putin, o tentativă de a-i distruge grupul Wagner și de a-l îndepărta pe el personal de pe scenă. El se așteptase să primească un semn de recunoaștere din partea puterii, de vreme ce în sfârșit, după aproape 9 luni de lupte crâncene și de pierderi inimaginabile, ocupase orașul Bahmut. Chiar dacă nu avea o importantă strategică sau tactică, victoria lui Prigojin era singurul succes notabil obținut de armata rusă de multe luni încoace.
Prigojin se considera nedreptățit, victimă a conducerii corupte și inepte a Ministerului Apărării. Mulți generali din armată dar și mulți ofițeri din serviciile secrete împărtășeau îngrijorările lui Prigojin și-i dădeau dreptate. Pe ei se bazase Prigojin când a decis să încerce să pună mâna pe ministrul Apărării și pe șeful Marelui Stat Major. Numai că aceștia au fost atenționați de FSB iar Prigojin i-a găsit la Rostov pe Don doar pe adjuncții ministrului Apărării cu care a purtat o discuție halucinantă, sâmbătă dimineața.
Sens Politic: De ce a plecat spre Moscova? Spera să-i găsească acolo pe Șoigu și Gherasimov? Și de ce s-a oprit la doar 200 km de țintă?
Armand Goșu: Nu știu dacă a fost o acțiune pregătită. Numărul militarilor care au plecat spre Moscova este destul de mic. Reuters a spus maxim 5000, alți observatori au spus că nu erau nici măcar 2000. Mai straniu este însă altceva. Au mers 800 km, în afară de atacurile elicopterelor și acel avion nefericit doborât, nu există – cel puțin eu nu am găsit – nici un video care să fixeze prezența unor militari, polițiștii, trupe speciale etc. care să-i oprească înaintarea grupării Wagner. Nimic, absolut nimic. Parcă cineva a dat ordin să fie curățat terenul în fața mercenarilor, ca nimic să nu-i deranjeze în avansul lor.
Sens Politic: Asta pare să confirme teoria complotului militar. Dar împotriva cui era acest complot? Prigojin spune că împotriva conducerii Ministerului Apărării, a lui Șoigu și Gherasimov. Cine sunt acești generali nemulțumiți? După fuga lui Prigojin în Belarus circulă zvonuri despre arestarea și anchetarea generalului Serghei Surovikin, adjunctul comandantului operațiunii din Ucraina. Alții spun că sunt cel puțin 10 generali anchetați. Ce urmează?
Armand Goșu: Arestarea lui Surovikin, dacă se va confirma, ar putea să-l coste mult pe Putin. Dar nu cred că-și permite în acest moment să-și strice relațiile cu o parte importantă a ofițerilor superiori care-l respectă pe Surovikin și-l preferă oricând lui Gherasimov.
În ultimele zile, Putin a început o campanie de recâștigare a militarilor prin discursuri laudative, absolut aberante, mulțumindu-le pentru lucruri pe care nu le-au făcut, pentru a evita constituirea unei opoziții în aceste structuri, care să pregătească o adevărată lovitură de stat. Cred că abia acum, când a văzut cum mercenarii alergau pe autostradă spre Kremlin, fără ca nimeni să-i oprească, Putin a înțeles cât este de vulnerabil.
Cu militarii, chiar filtrați de nenumărate ori în ultimii 23 de ani, așa încât au avansat doar cei mediocri, cei fără nici un fel de inițiativă sau de capacitate de a lua decizii în momente critice, va fi mai greu, pentru că ei o să-l judece după succesul sau eșecul războiului din Ucraina. Iar acolo, Putin n-are nici o șansă la victorie. Asta o să-l facă, nu peste mult timp, să priceapă că singura lui salvare este negocierea păcii cu Ucraina.
Interviu realizat de Alexandru Gussi