Con Coughlin (The Telegraph, Editor Apărare și Politică Externă)

“Pericolul reprezentat de democrați în politica externă”

Timp de lectură 5 min.

“Victoria democraților la alegerile de la jumătatea mandatului îi oferă partidului un nou impuls pentru a împiedica realizarea obiectivelor de politică externă ale lui Donald Trump.

Înfrângerea zdrobitoare a lui Donald Trump la alegerile de la jumătatea mandatului s-ar putea datora în mare măsură modului în care a gestionat conflictul cu Iranul și impactului dramatic pe care acesta l-a avut asupra crizei costului vieții cu care se confruntă alegătorii americani. Dar nu există nicio garanție că amenințarea reprezentată de state ostile precum Iranul și Rusia se va diminua acum, când democrații au preluat controlul asupra ambelor camere ale Congresului.

Dacă este să privim lucrurile în ansamblu, democrații și politicile lor de securitate națională, caracterizate prin aversiunea față de risc, pe care le-au promovat sub foștii președinți Barack Obama și Joe Biden, poartă o responsabilitate mult mai mare decât Trump pentru mediul internațional tot mai ostil cu care se confruntă astăzi Statele Unite și aliații lor.

Refuzul democraților de a întreprinde acțiuni eficace pentru a contracara amenințarea reprezentată de programul nuclear iranian și aversiunea lor față de confruntarea cu Vladimir Putin au fost factori esențiali în deteriorarea mediului de securitate global în ultimul deceniu și ceva.

Orice semn de slăbiciune din partea Occidentului va fi întotdeauna exploatat cu promptitudine de regimurile despotice, iar disponibilitatea democraților de a opta pentru capitulare în locul confruntării a contribuit în mod decisiv la declanșarea conflictelor din Iran și Ucraina.

Există, de exemplu, o legătură incontestabilă între decizia lui Putin de a lansa invazia pe scară largă a Ucrainei în februarie 2022 și modul dezastruos în care administrația Biden a gestionat retragerea forțelor coaliției din Afganistan în vara anului precedent.

Imaginile cu trupele americane care se grăbeau să părăsească Kabulul în vara anului 2021, în scene care aminteau de umilința militară suferită de America în Vietnam în anii 1970, nu au făcut decât să confirme convingerea lui Putin că Biden nu reprezenta o amenințare serioasă pentru ambițiile teritoriale ale Rusiei.

Principalul motiv pentru care Kremlinul nu și-a putut atinge obiectivele declarate în Ucraina a fost incompetența absolută a armatei ruse. Ezitările ulterioare ale lui Biden în privința furnizării către Kiev a armamentului de care avea nevoie – precum rachete cu rază lungă de acțiune, tancuri și avioane de luptă – pentru a obține o victorie decisivă împotriva rușilor au contribuit la prelungirea conflictului.

Deși modul în care Trump a gestionat propriul război lasă mult de dorit – nu în ultimul rând din cauza obsesiei sale de a încheia o înțelegere cu Putin pentru a pune capăt conflictului –, există un temei pentru afirmația președintelui potrivit căreia războiul nu ar fi început dacă el s-ar fi aflat la Casa Albă.

În Orientul Mijlociu, răspunsul democraților la provocarea reprezentată de ambițiile nucleare ale Teheranului a contribuit în mod semnificativ la izbucnirea ostilităților directe dintre Statele Unite și Iran.

Urmărirea obsesivă de către Obama a unui acord nuclear care doar limita capacitatea Iranului de a obține material nuclear de calitate militară, fără să abordeze obiectivele urmărite de multă vreme de Teheran, a pus bazele conflictului actual. Compromisul acceptat de Obama – consacrat în Planul comun și cuprinzător de acțiune (Joint Comprehensive Plan of Action – JCPOA), un acord cu numeroase deficiențe – a permis Iranului să-și dezvolte expertiza nucleară până în punctul în care, dacă Trump nu ar fi intervenit militar, ar fi ajuns în pragul dobândirii armelor nucleare.

În condițiile în care democrații urmează să joace acum un rol esențial în orientarea agendei de securitate națională a Washingtonului, este important să ne amintim bilanțul lor puțin impresionant în acest domeniu.

Deși Trump, în calitate de comandant suprem al forțelor armate, păstrează încă puteri considerabile în ceea ce privește conducerea politicii externe și de apărare a Statelor Unite, democrații îi pot submina acțiunile și dețin, de asemenea, controlul asupra resurselor financiare.

În ceea ce privește Ucraina, democrații nu vor avea prea multă răbdare cu poziția lui Trump favorabilă lui Putin și vor contesta orice inițiativă a Casei Albe de relaxare a sancțiunilor împotriva Moscovei. Cu toate acestea, Kievul are motive întemeiate să se teamă că un Congres controlat de democrați va încerca să limiteze gama și eficacitatea armamentului furnizat Ucrainei, de teama provocării unei confruntări directe cu Moscova.

După contribuția importantă a lui Obama la campania electorală pentru alegerile de la jumătatea mandatului, democrații vor fi dornici să relanseze JCPOA, considerându-l cea mai bună modalitate de a pune capăt conflictului cu Iranul. În condițiile în care state din Golf, precum Omanul și Qatarul, ar fi profund implicate în negocierile pentru soluționarea conflictului iranian, democrații vor exercita presiuni asupra administrației Trump pentru a accepta un acord bazat pe formula JCPOA.

Dacă democrații ar reuși să stabilească agenda de securitate națională a Americii, acest lucru nu ar face decât să încurajeze adversarii Washingtonului de la Moscova și Teheran, în loc să-i convingă de caracterul nesăbuit al confruntării cu Statele Unite, care rămân, fără îndoială, principala superputere militară a lumii.

Desigur, Trump va încerca să împiedice orice tentativă a democraților de a-i limita agenda de politică externă, în condițiile în care există tot mai multe indicii că administrația sa pregătește o nouă serie de atacuri militare împotriva Iranului. Spre deosebire de conflictul din Ucraina, pe care Trump l-a moștenit de la Biden, războiul cu Iranul este, în mod categoric, războiul lui Trump, iar rezultatul acestuia ar putea defini, în cele din urmă, moștenirea sa politică.

Trump a început conflictul considerând că schimbarea regimului de la Teheran este un obiectiv realist și, având în vedere prăbușirea economiei țării, există încă posibilitatea de a-l atinge. Cu condiția, desigur, ca democrații să nu reușească să-i submineze eforturile de a soluționa definitiv problema iraniană.”

The Telegraph, (Con Coughlin), The clear and present danger of the Democrats)

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.