Despre Mungiu, Fjord, pedeapsa cu bătaia. Și decreștinarea Europei

Timp de lectură 8 min.

Se găsesc în istorie cineaști mari și abrazivi, cu propensiunea de a fi duri cu actorii – sau cu actrițele – și să nu-i menajeze nici pe critici, care nu prea le înțelegeau geniul. Mă gândesc la Orson Welles, la Stanley Kubrick, la Polanski, la Hitchock, la William Friedkin, la Coppola, Cameron și la Akiro Kurosawa. Și mă gândesc la Cristian Mungiu. Care mi-a interzis, ca blogger efuziunea pregătită pentru succesul sau uriaș de la Cannes. Căci autorul ”Fjordului” a spus că ”nu-l interesează…

citește în continuare

Corneliu Coposu a fost unic! 

Timp de lectură 8 min.

Un tînăr politician interbelic, mîna dreaptă a legendarului Iuliu Maniu. Un om privat de libertate vreme de 17 ani – 15 ani de puşcărie şi Canal, doi ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan –, exclusiv pentru credinţele sale. Cel care, în decembrie 1989, a reinventat Partidul Naţional Ţărănesc şi l-a lansat pe apele tulburi ale politicii româneşti postrevoluţionare. Liderul incontestabil al opoziţiei anticomuniste, care – prin activitatea, dar şi prin moartea sa! – a făcut posibilă prima schimbare de putere, în condiţii de democraţie…

citește în continuare

Unul dintre puținii oameni de la care am învățat mai mult decât din cărți

Timp de lectură 7 min.

Mulți ani nu i-am știut decât numele. L-am auzit pentru prima dată prin anii ’80 la posturile străine, într-o relatare despre reconstituirea PNȚ, făcută cu toate riscurile. Numele sever, întunecat, ardelenesc m-a frapat, iar acțiune mi-a trezit admirația necondiționată, pe care am oferit-o întotdeauna gesturilor care mi se păreau fără speranță. În ianuarie ’90 era pentru mine tot doar un nume, un nume care începuse să fie mânjit de ordurile feseniste și cu care simțeam nevoia să mă solidarizez. Demisia mea din CFSN, în…

citește în continuare

Corneliu Coposu: rezintența prin inteligență politică

Timp de lectură 26 min.

“Corneliu Coposu sub lupa Securității” este o carte care este pe cât de curajoasă, pe atât de actuală. Cu cât vremurile sunt mai tulburi, cu atât avem mai mare nevoie de cunoașterea trecutului pentru a înțelege încotro ne îndreptăm. Regimurile totalitare de ieri, tentațiile totalitare de azi știu bine că o condiție necesară a nașterii Omului Nou este ignorarea trecutului. Și trecutul însuși e ambivalent: vrem să ne aducem aminte numai de anumite lucruri. Identitatea unei comunități e dată chiar de această întoarcere interesată…

citește în continuare
1 … 34 35 36 37 38 … 310