Vocabularul politic comunist: o reevaluare

Timp de lectură 3 min.

După decembrie 1937 aproape fiecare regim politic autoritar, cu ambiții dictatoriale sau totalitare (guvernarea antisemită Goga-Cuza, dictaturile regală, legionară, antonesciană și sistemul comunist) au avut propriul vocabular politic violent oscilând de la ura de rasă la ura de clasă. Acest lexic agresiv a fost mai mult sau mai puțin codificat fie prin lucrări propagandistice cu gir oficial, fie în plan mediatic sub diverse formule, inclusiv editoriale. Inamicii acestor regimuri au fost de multe ori comuni: libertatea, spiritul liberal și democratic, gândirea rațională, pluralismul cultural-ideologic…

citește în continuare

Recitindu-l pe Corneliu Coposu (I)

Timp de lectură 22 min.

Pe 30 decembrie 2014, am primit un dar din partea doamnelor Flavia Bălescu și Rodica Coposu: cartea lui Corneliu Coposu, File dintr-un jurnal interzis[1]. Am scris pe pagina de titlu, ca să nu uit niciodată. Vizitele la ”surorile Coposu” erau sărbători ale spiritului, iar în perioada ”celor douăsprezece zile și nopți” ale sărbătorilor Crăciunului i-am luat cu mine pe copiii mei mai mici, Andrei și Sonia. Doream ca și ei să se bucure direct de prezența doamnelor, să învețe să asculte și altceva, adică…

citește în continuare

Sfârșitul aroganței, vulnerabilitățile centralității Bruxelles-ului

Timp de lectură 8 min.

Alexandru Gussi: Cum vedeți ca a îmbătrânit teoria lui Huntington despre războiul civilizațiilor? Teodor Baconschi: Oportuna contextualizare istorică pe care o faceți îmi sporește apetitul pentru întrebări, mai ales că am atât de puține, sau de fapt un singur răspuns cert, pe care-l dau în ordinea definitivă a lui Dumnezeu, doar ca mărturisire asimetrică și confuză. Trec așadar la chestiunea pe care o puneți și care ține de inevitabila îmbătrânire a oricărei “teorii”. Intelectualul occidental este moștenitorul platonismului, cu toate declinările sale succesive, așa…

citește în continuare

Începutul cenzurii, arderea cărților. Bibliocidul postbelic

Timp de lectură 7 min.

Am scris de câteva ori despre procesul de epurare al publicațiilor, cel mai recent material fiind publicat în Panorama comunismului în România, Polirom, Iași, 2020. Primele activități de cenzurare a publicațiilor au început chiar înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. La doar câteva luni de la 23 august 1944, „Secţiunea Politică” a Comisiei Aliate de Control instaura cenzura preventivă pentru presa românească, în vederea acordării vizelor „pozitive” sau „negative”. Din păcate, această perioadă este mai greu de reconstituit, din cauza lipsei documentelor…

citește în continuare