BOR și refuzul anticomunismului civic

Timp de lectură 4 min.

Alexandru Gussi: Fac parte dintr-o generație care a trăit o adevărată renaștere a practicii religioase, evidentă inclusiv prin vocațiile monahice a căror explozie cred că a depășit simplul efect al eliberării din decembrie 1989 sau motivațiile sociale. Dar am putut vedea măsura în care acest val a scăzut. Deși conceptual poate-i deranjează pe unii, această evoluție e paralelă cu vocația civico-politică a românilor. Aceasta a avut un recul major după 2000 din cauza unei democrații prea puțin reprezentative. Valul religios a scăzut și a…

citește în continuare

Desprinderea României din alianţa cu cel de-al III-lea Reich. Sfârşitul „camaraderiei de arme româno-germane” (II)

Timp de lectură 5 min.

Ajuns în Cartierul General de la Rastenburg, colonelul Ivo Thilo von Trotha a avut mai multe convorbiri cu şeful OKW, feldmareşalul Wilhelm Keitel, respectiv cu şeful de Stat Major al OKH, general-colonelul Heinz Guderian, precum şi cu generalii Alfred Jodl şi Walter Wenck. Potrivit raportului întocmit la întoarcerea sa în Slănic Moldova, în cadrul discuţiei cu generalul Guderian, von Trotha a atras atenţia că, în cazul transferării a noi unităţi de pe frontul din România, posibilitatea de a respinge un atac sovietic masiv se…

citește în continuare

Sir Isaiah Berlin şi ordinea libertăţii

Timp de lectură 4 min.

În epoca corectitudinii politice şi a fanatismului digital silueta lui Sir Isaiah Berlin este una suspectă şi reacţionară. Adepţilor progresului scepticismul şi pluralismul său li se înfăţişează ca tot atâtea semne ale refuzului de a adera la o pedagogie, mântuitoare, a adevărului unic şi absolut. Celor care se află în căutarea certitudinilor salvatoare scrisul lui Berlin nu le poate dărui decât frustrarea îndoielii. Căci profilul lui Sir Isaiah Berlin este acela al unui om din altă lume. Politeţea ironică, erudiţia luminoasă, tenacitatea convingerilor sale…

citește în continuare

Amurgul neoconservatorismului (II). Reperul Trump

Timp de lectură 7 min.

Întrebarea ”Who governs?” (cine conduce, guvernează, se află la conducere) a primit răspunsuri extrem de diferite în America veacului din urmă. Conspiraționiștii au răspuns ferm – evreii. Apoi, masonii. Pe urmă, armenii. Sau japonezii. Marxiștii au construit teorii complicate privind complexul militar-industrial. Extrema dreaptă nu avea îndoieli că sovieticii erau stăpînii lumii. Și așa mai departe. După 9/11, devenise o certitudine că lumea este condusă de straussieni[1]. O variantă ceva mai generoasă afirma că lumea este condusă de neoconservatori.  Neoconservatorii au avut o influență…

citește în continuare