“Victoria obținută duminică, în landul german Saxonia-Anhalt, de partidul Alternativa pentru Germania (AfD), o formațiune antiimigrație, antiamericană, prorusă și prochineză, a zguduit Europa din temelii. Partidul cancelarului Friedrich Merz, Uniunea Creștin-Democrată (CDU), a fost cel mai grav afectat. CDU a condus landul începând din 2002, dar ponderea voturilor sale s-a prăbușit de la 37,1% în 2021 la 17,2%. Saxonia-Anhalt este al optulea ca suprafață dintre cele 16 landuri; în ceea ce privește producția economică pe cap de locuitor, se numără printre cele mai sărace.
Alegerile regionale care vor avea loc luna aceasta la Berlin și în Mecklenburg-Pomerania Occidentală vor aduce, probabil, alte vești bune pentru AfD și noi înfrângeri pentru creștin-democrați. Este posibil ca domnul Merz să-și piardă funcția pe măsură ce veștile proaste se acumulează, însă temerile privind preluarea Germaniei de către extremiști sunt premature. Obținerea unei pluralități de voturi în câteva landuri din fosta Germanie de Est reprezintă o realizare importantă, dar AfD este încă foarte departe de a prelua puterea în Germania în ansamblul său. Franța, unde Marine Le Pen conduce în prezentîn sondajele pentru alegerile prezidențiale din 2027, pare susceptibilă să aleagă un lider de „extremă dreaptă” cu mult înaintea Germaniei.
Tendințele electorale din Germania și Franța indică însă cea mai importantă evoluție actuală din politica europeană. Amenințările la adresa prosperității și securității Europei sunt tot mai mari. Dar, în loc să-și unească forțele pentru a combate aceste probleme, țările europene par să se îndepărteze unele de altele. Solidaritatea europeană slăbește tocmai în momentul în care Europa este supusă unor presiuni mai puternice și mai diverse decât oricând în ultimele decenii.
Să luăm exemplul Arcticii. Amenințările la adresa intereselor europene în această regiune, indiferent dacă provin din partea Rusiei, a Chinei sau din aspirațiile lui Donald Trump privind Groenlanda, continuă să crească. Europenii au ratat însă probabil cea mai bună ocazie de a schimba această dinamică, atunci când islandezii au votat la limită, pe 29 august, împotriva reluării negocierilor privind aderarea la Uniunea Europeană. Lipsa de viziune din Europa a contribuit în mare măsură la acest rezultat. Pescuitul este o activitate economică majoră în Islanda, iar țările europene nu au fost dispuse să promită că nu vor folosi negocierile de aderare ca pârghie pentru a obține acces la apele islandeze.
Europa eșuează și în gestionarea migrației. Migrația ilegală necontrolată este principala forță care alimentează ascensiunea extremei drepte în întreaga Europă. Politica în domeniul migrației rămâne însă lipsită de coordonare, e un haos. Spania a legalizat situația imigranților ilegali; Italia ar dori să-i expulzeze. Franța și Marea Britanie petrec cel puțin la fel de mult timp certându-se în legătură cu cine poartă răspunderea pentru traversările ilegale masive ale Canalului Mânecii pe cât petrec încercând să facă ceva constructiv în această privință.
Și planurile de apărare se abat de la cursul stabilit. Organismul independent de control financiar al UE a raportat că, în pofida unei creșteri de aproape 80% a cheltuielilor pentru apărare între 2020 și 2025, rivalitățile economice și lipsa de coordonare fac improbabilă atingerea obiectivelor reînarmării europene.
Europenii încă nu gândesc strategic. Este posibil ca Marea Britanie să nu mai fie membră a UE, însă sprijinul britanic rămâne esențial pentru orice inițiativă europeană serioasă în domeniul apărării. Cu toate acestea, Marea Britanie este exclusă de la componentele principale ale programului de împrumuturi în valoare de 150 de miliarde de euro al UE, destinat creării unei industrii europene de apărare puternice.
Politica energetică este un talmeș-balmeș incoerent. Europenii, care au avertizat restul lumii timp de decenii în legătură cu schimbările climatice, neglijând în același timp să instaleze sisteme de aer condiționat într-o mare parte a continentului, s-au copt de căldură toată vara. Acum ar putea îngheța toată iarna, deoarece stocurile de gaze se află la minime record pentru această perioadă a anului. Nimic din toate acestea nu a condus la elaborarea unei politici energetice europene serioase. Amenințările Argentinei de a impune sancțiuni împotriva eforturilor britanice de exploatare a resurselor din apropierea Insulelor Falkland au provocat doar un căscat colectiv pe un continent care ar trebui să-și diversifice și să-și securizeze sursele de aprovizionare.
Nici măcar amenințările directe la adresa securității europene nu generează un răspuns comun. În timp ce drone rusești apar în diverse locuri de pe continent, iar atacurile cibernetice izbucnesc într-o țară după alta, din partea instituțiilor și capitalelor europene nu vedem mai mult decât câteva dezaprobări formale. Sprijinul european pentru Ucraina slăbește chiar în timp ce Rusia își intensifică atacurile. Presupusa tentativă rusească de sabotaj asupra aeroportului Leipzig/Halle din Germania nu a declanșat un val de patriotism european. Aeroportul se află imediat dincolo de granița landului Saxonia-Anhalt și deservește al doilea oraș ca mărime al acestuia. Acest fapt nu a zdruncinat sprijinul alegătorilor din regiune pentru partidul cel mai prorus de pe buletinul de vot, la numai o lună după respectiva tentativă.
Medicii vorbesc despre la belle indifférence, o stare de seninătate prin care realitatea este negată și în care intră unii pacienți atunci când se confruntă cu simptome medicale grave. Este o metaforă potrivită pentru starea psihică a Europei.
Alegerile din Saxonia-Anhalt reprezintă doar cel mai recent semnal de alarmă pentru o Europă adormită. Să sperăm că liderii continentului nu vor apăsa din nou butonul de amânare a alarmei. Casa este în flăcări, iar fumul se răspândește.”
Sursa: Wall Street Journal
