Cartea transfigurării. Memoriile cardinalului Iuliu Hossu la o recitire (1)

Timp de lectură 10 min.

Am recitit Credința noastră este viața noastră, memoriile cardinalului Iuliu Hossu (Ediție îngrijită de Pr. Silvestru Augustin Prunduș, OSBM, Cluj-Napoca, Editura Viața Creștină, 2003), cu întreită tulburare față de întâia dată, probabil întrucât modelul confesional și etic reprezentat de episcopul de Cluj-Gherla a fost în chip decisiv marcant pentru bunicul meu patern, Vasile Cesereanu, și, în acest fel, a devenit și pentru mine un reper sufletesc hotărâtor. Figura mentorului său a fost pentru bunicul meu patern un prilej de mângâiere sufletească și de rezistență…

citește în continuare

Ocidentalizare și nevoie de dialog în hyper-modernitate

Timp de lectură 9 min.

Alexandru Gussi: Tentativa de occidentalizare din Rusia a fost incompletă și târzie, dar acest lucru este valabil și pentru România: occidentalizarea și modernizarea vin târziu, avem apoi în comunism o forma pervertită de modernizare, iar când ne integrăm în structurile euro-atlantice ne dăm seama că suntem tot departe de hyper-modernitatea în care intraseră societățile vest-europene. Ca rezultat avem acum două feluri distincte de pro-europeni și de pro-occidentali: cei care după 1989 au dus greul bătăliei politico-intelectuale, putem spune ideologice, a democratizării și europenizării, acestea…

citește în continuare

Cel mai mare partid din lume. O erată

Timp de lectură 11 min.

Am scris de curînd despre cele mai mari partide din lume din diferite perioade de timp, în anii din urmă, în timpul comunismului și în anul 1989[1]. Făceam și distincția între sisteme competitive și necompetitive de partide, pentru că una este să intri într-un partid în mod voluntar, precum în democrații, iar cu totul altceva să fii obligat să devii membru, precum în regimurile totalitare sau chiar în dictaturi. Mi-am dat seama că am greșit să mă bizui pe statistici. Ele nu surprind o…

citește în continuare

„Creşterea şi educarea cadrelor” în Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor (2)

Timp de lectură 11 min.

Pentru a susține randamentul (și disciplina) cenzorilor, un aspect important din viața cenzurii îl constituiau premierile sau pedepsele. Sistemul românesc a avut drept model instituția similară în Uniunea Sovietică. Ce trebuia să facă un cenzor ca să fie premiat? În arhivele românești, exemple de premiere se găsesc din abundență, semn că se practica din plin și că această formă de încurajare era considerată una din cele mai eficiente măsuri educative. De pildă, „În Carnetul Agitatorului nr. 1/ianuarie 1961 al Comitetului Regional P.M.R.-Suceava, în pagina…

citește în continuare