Era o sâmbătă, la 9 dimineața, când Anatoli Șapiro, un militar evreu, s-a apropiat de porțile de fier ale lagărului, la intrarea căruia scria minciuna: ”Arbeit macht frei”. Când acest comandant al unei unități sovietice speciale, de 900 de oameni, a ajuns în fabrica morții, cu o jumătate de oră înaintea grosului diviziei, cuptoarele care transformaseră o parte din copiii poporului ales în cenușă mai erau calde. Nu fuseseră exterminați toți și nu fuseseră șterse toate urmele. Șapiro a mai văzut, după trei ore…
citește în continuare